Judecătorii 19

19 ¹În zilele acelea, Israel nu avea împărat. Un levit care locuia în ținutul muntos îndepărtat al lui Efraim și-a luat o țiitoare din Betleemul lui Iuda. ²Țiitoarea lui i-a fost necredincioasă și l-a părăsit, ducându-se în casa tatălui ei din Betleemul lui Iuda, unde a rămas patru luni. ³Bărbatul ei a pornit după ea, ca să-i vorbească inimii și s-o aducă înapoi; era cu slujitorul lui și cu doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar tatăl fetei s-a bucurat când l-a întâlnit. ⁴Socrul lui, tatăl fetei, l-a înduplecat să rămână, și a stat la el trei zile; au mâncat, au băut și au dormit acolo.

⁵În ziua a patra, s-au sculat devreme, iar el s-a ridicat să plece. Dar tatăl fetei i-a zis ginerelui său: „Mănâncă o bucată de pâine, apoi du-te.” ⁶Cei doi s-au așezat și au mâncat și au băut împreună. Tatăl fetei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi la noapte și lasă-ți inima să se bucure.” ⁷Bărbatul s-a ridicat să plece, dar socrul lui a stăruit de el, așa că a mai rămas o noapte acolo. ⁸În ziua a cincea, s-a sculat devreme ca să plece; tatăl fetei i-a zis: „Te rog, întărește-te și așteaptă până după-amiază.” Și au mâncat amândoi. ⁹Când bărbatul s-a ridicat să plece, cu țiitoarea și cu slujitorul lui, socrul lui, tatăl fetei, i-a zis: „Iată, ziua aproape că s-a dus; rămâi la noapte. Vezi, se face seară; găzduiește aici și bucură-te. Mâine să te scoli devreme, să-ți vezi de drum și să te duci acasă.” ¹⁰Dar bărbatul n-a vrut să rămână peste noapte; s-a sculat, a plecat și a ajuns în fața Iebusului (adică Ierusalimul), cu cei doi măgari înșeuați ai lui și cu țiitoarea lui. ¹¹Aproape de Iebus, când ziua aproape se sfârșise, slujitorul i-a zis stăpânului său: „Vino, te rog, să ne abatem în cetatea aceasta a iebusiților și să înnoptăm aici.”

¹²Stăpânul lui i-a răspuns: „Nu ne vom abate într-o cetate străină, care nu este a lui Israel; vom merge mai departe până la Ghibea.” ¹³I-a mai zis slujitorului său: „Vino, să ajungem la unul din aceste locuri și să înnoptăm în Ghibea sau în Rama.” ¹⁴Și-au văzut de drum, iar soarele a apus asupra lor aproape de Ghibea, care este a lui Beniamin. ¹⁵S-au abătut pe acolo ca să înnopteze în Ghibea. El a intrat și s-a așezat în piața cetății, dar nimeni nu i-a primit în casă ca să înnopteze.

¹⁶Un bătrân venea seara de la lucrul câmpului. El era din ținutul muntos al lui Efraim și locuia ca străin în Ghibea; oamenii locului erau beniamiți. ¹⁷Bătrânul și-a ridicat ochii, l-a văzut pe călător în piața cetății și l-a întrebat: „Unde te duci? De unde vii?”

¹⁸El i-a răspuns: „Călătorim de la Betleemul lui Iuda spre ținutul muntos îndepărtat al lui Efraim — de acolo sunt eu. M-am dus la Betleemul lui Iuda, iar acum mă duc spre casa Tatălui nostru, dar nimeni nu mă primește în casă. ¹⁹Avem și paie, și nutreț pentru măgarii noștri, și avem pâine și vin pentru mine, pentru slujnica ta și pentru tânărul care este cu robii tăi. Nu ne lipsește nimic.”

²⁰Bătrânul i-a zis: „Pace ție! Îți voi da tot ce-ți trebuie; numai să nu înnoptezi în piață.” ²¹L-a adus în casa lui și a dat nutreț măgarilor; apoi și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.

²²Pe când se înveseleau, iată că niște oameni netrebnici din cetate au înconjurat casa, bătând în ușă. Au strigat către bătrânul care era stăpânul casei: „Scoate-l afară pe omul care a intrat în casa ta, ca să ne împreunăm cu el!”

²³Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, frații mei, vă rog, nu faceți răul acesta, fiindcă omul acesta a intrat în casa mea; nu săvârșiți această nelegiuire. ²⁴Iată, aici sunt fata mea fecioară și țiitoarea lui — lăsați-mă să vi le scot afară. Necinstiți-le și faceți-le ce vă place, dar nu săvârșiți această nelegiuire față de omul acesta.”

²⁵Dar oamenii n-au vrut să-l asculte. Atunci bărbatul a apucat-o pe țiitoarea lui și a scos-o afară la ei; ei au siluit-o și au batjocorit-o toată noaptea, până dimineața, apoi i-au dat drumul. ²⁶În zori, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului unde era stăpânul ei, și a rămas acolo până s-a luminat de ziuă. ²⁷Dimineața, stăpânul ei s-a sculat, a deschis ușile casei și a ieșit ca să-și vadă de drum — și iată că țiitoarea lui zăcea căzută la intrarea casei, cu mâinile pe prag. ²⁸El i-a zis: „Scoală-te și să mergem.” Dar n-a primit niciun răspuns. Atunci a pus-o pe măgar și a plecat spre casă.

²⁹Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a apucat-o pe țiitoarea lui, a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăți și a trimis-o în tot ținutul lui Israel. ³⁰Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Așa ceva nu s-a mai întâmplat și nu s-a mai văzut de când s-a suit Israel din țara Egiptului până în ziua de azi. Gândiți-vă la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți.”