Citește. Primește. Recomandă.

♥ Recenzii

Judecătorii 18

Carte

Dan caută un loc unde să se așeze

Iscoadele lui Dan, o seminție fără moștenire, îi cer preotului tocmit de Mica un cuvânt de la Tatăl nostru și primesc unul prielnic. Șase sute de oameni înarmați se întorc, golesc locul de închinare și îi oferă preotului o adunare mai mare, iar el pleacă bucuros. Trec prin ascuțișul sabiei o cetate liniștită și ridică acolo chipul cioplit.

Capitolul 18.

În zilele acelea nu era împărat în Israel. Seminția lui Dan căuta un teritoriu unde să se așeze, căci până atunci nu-i căzuse nicio moștenire în mijlocul semințiilor lui Israel. Daniții au trimis cinci bărbați viteji din clanul lor, din Țora și din Eștaol, ca să iscodească și să cerceteze țara. Le-au zis: „Mergeți și cercetați țara.” Aceștia au ajuns în ținutul muntos al lui Efraim, la casa lui Mica, și au înnoptat acolo.

Când erau lângă casa lui Mica, au recunoscut glasul tânărului levit, așa că s-au abătut pe acolo și i-au zis: „Cine te-a adus aici? Ce faci în locul acesta? Ce ai tu aici?”

El le-a zis: „Mica mi-a făcut cutare și cutare lucru; m-a tocmit și am ajuns preotul lui.”

Ei i-au zis: „Întreabă-L, te rugăm, pe Tatăl nostru, ca să știm dacă va izbuti călătoria pe care o facem.”

Preotul le-a zis: „Mergeți în pace. Călătoria voastră este sub privirea Tatălui nostru.”

Cei cinci bărbați au plecat și au ajuns la Laiș. Au văzut că poporul care locuia acolo trăia în siguranță, ca sidonienii — liniștit și fără grijă —, neducând lipsă de nimic în țară și având bogăție. Erau departe de sidonieni și nu aveau legături cu nimeni. Când s-au întors la rudele lor, la Țora și la Eștaol, aceștia i-au întrebat: „Ce ați găsit?”

Ei au zis: „Sculați-vă să ne suim împotriva lor! Am văzut țara și este foarte bună. Voi nu faceți nimic? Nu pregetați să mergeți și să luați țara în stăpânire. Când veți ajunge, veți da peste un popor fără grijă și peste o țară întinsă. Tatăl nostru a dat-o în mâinile voastre — un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pământ.”

Șase sute de bărbați din clanul daniților, înarmați cu arme de război, au pornit din Țora și din Eștaol. S-au suit și și-au așezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela se numește până în ziua de azi Mahane-Dan; el se află la apus de Chiriat-Iearim. De acolo au trecut în ținutul muntos al lui Efraim și au ajuns la casa lui Mica.

Atunci cei cinci bărbați care iscodiseră ținutul Laișului au zis rudelor lor: „Știți voi că în casele acestea se află un efod, niște idoli de casă, un chip cioplit și un idol turnat? Acum gândiți-vă ce aveți de făcut.” Ei s-au abătut pe acolo și au intrat în casa tânărului levit, casa lui Mica, și l-au salutat. Cei șase sute de bărbați daniți, înarmați, stăteau la intrarea porții. Cei cinci bărbați care iscodiseră țara s-au suit, au intrat acolo și au luat chipul cioplit, efodul, idolii de casă și idolul turnat, în timp ce preotul stătea la intrarea porții cu cei șase sute de bărbați înarmați.

Când au intrat aceștia în casa lui Mica și au luat chipul cioplit, efodul, idolii de casă și idolul turnat, preotul le-a zis: „Ce faceți?”

Ei i-au zis: „Taci! Pune-ți mâna la gură și vino cu noi. Fii pentru noi tată și preot. Este mai bine pentru tine să fii preot al casei unui singur om sau să fii preot al unei seminții și al unui clan din Israel?”

Inima preotului s-a bucurat. El a luat efodul, idolii de casă și chipul cioplit și a intrat în mijlocul poporului. Apoi s-au întors și au pornit la drum, punând înaintea lor copiii, vitele și bunurile lor. După ce se depărtaseră de casa lui Mica, bărbații din casele vecine au fost chemați și i-au ajuns din urmă pe daniți. Au strigat după daniți, care s-au întors și i-au zis lui Mica: „Ce ai de ți-ai strâns oamenii?”

El a zis: „Mi-ați luat dumnezeii pe care mi i-am făcut și pe preot, și ați plecat. Ce mi-a mai rămas? Cum de mai puteți să-mi spuneți: «Ce ai?»”

Daniții i-au zis: „Să nu-ți mai auzim glasul printre noi, ca nu cumva niște oameni înfuriați să se năpustească asupra ta și să-ți pierzi viața ta și viețile celor din casa ta.”

Daniții și-au văzut de drum; iar Mica, văzând că sunt mai tari decât el, s-a întors și a plecat acasă. Ei au luat ceea ce făcuse Mica, împreună cu preotul lui, și au venit la Laiș, la un popor liniștit și fără grijă; i-au trecut prin ascuțișul sabiei și au ars cetatea cu foc. Nimeni n-a putut să-i scape, căci cetatea era departe de Sidon și n-aveau legături cu nimeni. Ea se afla în valea care ține de Bet-Rehob. Daniții au zidit cetatea din nou și s-au așezat în ea. Au pus cetății numele Dan, după numele strămoșului lor Dan, fiul lui Israel; dar mai înainte cetatea se numea Laiș. Daniții și-au înălțat chipul cioplit. Și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, și fiii lui au fost preoți ai seminției daniților până în ziua robiei țării. Și-au înălțat chipul cioplit pe care-l făcuse Mica în tot timpul cât casa Tatălui nostru a fost la Șilo.

A young man reading the Father's Heart Bible (FHB) print edition in a coffee shop Acum tipărită

Comentarii

Un gând, o întrebare sau un cuvânt pe care acest capitol l-a trezit în tine: împărtășește-l aici. Fiecare comentariu îți adaugă numele pe zidul colaboratorilor.

Citirea, copierea și distribuirea sunt deschise tuturor, fără cont. Comentariile, evidențierile și semnele de carte sunt incluse într-un cont gratuit, iar fiecare comentariu îți adaugă numele pe zidul colaboratorilor.

Alătură-te familiei — este gratuit →
  • Încă niciun comentariu. Fii primul care își adaugă vocea.