Judecătorii 17

17 ¹Era un om din ținutul muntos al lui Efraim, al cărui nume era Mica. ²I-a spus mamei sale: „Cei 1.100 de arginți care ți-au fost luați, pentru care ai rostit un blestem — te-am auzit spunând-o — iată, argintul este la mine; eu l-am luat.” Mama sa a zis: „Fie ca Tatăl nostru să-l binecuvânteze pe fiul meu.”

³Așa că i-a dat înapoi mamei sale cei 1.100 de arginți, iar ea a zis: „Închin cu solemnitate acest argint Tatălui nostru, din mâna mea, pentru fiul meu, ca să se facă un chip cioplit și un chip turnat. Acum ți-l dau înapoi.”

⁴El a dat argintul înapoi mamei sale; ea a luat 200 de arginți și i-a dat unui argintar, care a făcut un chip cioplit și un chip turnat; acesta a stat în casa lui Mica.

⁵Omul acesta, Mica, avea un locaș de închinare, a făcut un efod și idoli de casă și l-a pus preot pe unul dintre fiii săi. ⁶În zilele acelea nu era împărat în Israel; fiecare făcea ce era drept în ochii lui. ⁷Era un tânăr din Betleemul lui Iuda, din clanul lui Iuda; el era levit și locuia acolo. ⁸Omul acesta a plecat din Betleemul lui Iuda ca să-și găsească alt loc de locuit și, călătorind mai departe, a ajuns în ținutul muntos al lui Efraim, la casa lui Mica. ⁹Mica l-a întrebat: „De unde vii?” El a zis: „Sunt levit din Betleemul lui Iuda și caut un loc unde să locuiesc.”

¹⁰Mica i-a zis: „Rămâi la mine; fii pentru mine părinte și preot, iar eu îți voi da zece arginți pe an, un rând de haine și hrana ta.” Și levitul a intrat. ¹¹Levitul a fost de acord să rămână la omul acela, iar tânărul a ajuns pentru el ca unul dintre fiii săi. ¹²Mica l-a învestit pe levit, iar tânărul a ajuns preotul lui și a locuit în casa lui Mica. ¹³Mica a zis: „Acum știu că Tatăl nostru îmi va face bine, pentru că am ca preot un levit.” ^a a v13 Mica este sigur că Tatăl nostru îl va binecuvânta pentru că a tocmit un levit ca să-i îngrijească idolii — tragedia de a revendica Numele Tatălui pentru o închinare plăsmuită de noi înșine.