Tot Israelul se adună ca unul singur
Israel se adună înaintea Tatălui nostru și întreabă cum s-a întâmplat aceasta, dar Beniamin refuză să-i predea pe oamenii din Gibeea și se luptă cu proprii frați. Israel întreabă, este trimis să lupte și pierde patruzeci de mii de oameni în două zile. A treia zi plâng, postesc și biruie, apoi ard toate cetățile.
20 1Toți israeliții au ieșit, iar adunarea s-a strâns ca un singur om, de la Dan până la Beer-Șeba, împreună cu țara Galaadului, înaintea Tatălui nostru la Mițpa. 2Căpeteniile întregului popor, ale tuturor semințiilor lui Israel, și-au luat locul în adunarea poporului Tatălui nostru — 400 000 de pedestrași care scoteau sabia. 3Beniamiții au auzit că israeliții se suiseră la Mițpa. Israeliții au zis: „Spuneți-ne, cum s-a întâmplat răul acesta?”
4Levitul, bărbatul femeii ucise, a răspuns: „Eu și țiitoarea mea am venit la Ghibea lui Beniamin ca să înnoptăm acolo. 5Bărbații din Ghibea s-au ridicat împotriva mea și au înconjurat noaptea casa, vrând să mă omoare. Au siluit-o pe țiitoarea mea, iar ea a murit. 6Atunci am luat-o pe țiitoarea mea, am tăiat-o în bucăți și am trimis-o în tot ținutul moștenirii lui Israel, pentru că au săvârșit o nelegiuire rușinoasă în Israel. 7Iată, voi toți israeliții, hotărâți și dați-vă sfatul aici și acum.”
8Tot poporul s-a ridicat ca unul singur, zicând: „Niciunul dintre noi nu va merge la cortul lui; niciunul dintre noi nu se va întoarce la casa lui. 9Iată acum ce vom face cetății Ghibea: vom merge împotriva ei după cum va ieși sorțul. 10Din fiecare seminție a lui Israel vom lua zece oameni din o sută, o sută din o mie și o mie din zece mii, ca să aducă merinde pentru oștirea care va merge împotriva cetății Ghibea lui Beniamin, ca să-i răsplătească toată mișelia pe care a făcut-o în Israel.” 11Astfel, toți bărbații lui Israel s-au strâns împotriva cetății, uniți ca unul singur. 12Semințiile lui Israel au trimis oameni în toată seminția lui Beniamin, întrebând: „Ce rău este acesta care s-a întâmplat în mijlocul vostru? 13Dați-ne acum pe oamenii aceia netrebnici din Ghibea, ca să-i omorâm și să scoatem răul din Israel.” Dar beniamiții n-au vrut să asculte glasul fraților lor, israeliții.
14Dimpotrivă, beniamiții s-au strâns din cetățile lor la Ghibea, ca să iasă la luptă împotriva israeliților. 15În ziua aceea, Beniamin a numărat 26 000 de bărbați care scoteau sabia din cetățile lor, afară de cei 700 de bărbați aleși dintre locuitorii cetății Ghibea. 16Printre toți acești oameni erau 700 de bărbați aleși, stângaci, fiecare în stare să arunce cu praștia o piatră la un fir de păr, fără să dea greș. 17Bărbații lui Israel, afară de Beniamin, au numărat 400 000 de bărbați care scoteau sabia, toți războinici.
18Israeliții au pornit, s-au suit la Betel și L-au întrebat pe Tatăl nostru: „Cine dintre noi să se suie cel dintâi la luptă împotriva beniamiților?” Și Tatăl nostru a zis: „Iuda să se suie cel dintâi.”
19Israeliții s-au sculat dis-de-dimineață și au tăbărât lângă Ghibea. 20Bărbații lui Israel au ieșit la luptă împotriva lui Beniamin și s-au așezat în linie de bătaie împotriva lor la Ghibea. 21Beniamiții au ieșit din Ghibea și au doborât în ziua aceea 22 000 de israeliți pe câmp. 22Dar oștirea lui Israel s-a îmbărbătat și s-a așezat din nou în linie de bătaie în locul unde se așezase în ziua dintâi.
23Israeliții s-au suit și au plâns înaintea Tatălui nostru până seara și au întrebat: „Să ne mai apropiem la luptă împotriva fraților noștri, beniamiții?” Și Tatăl nostru a zis: „Suiți-vă împotriva lor.”
24Astfel, israeliții au înaintat împotriva beniamiților în ziua a doua. 25Beniamin a ieșit din Ghibea împotriva lor în ziua a doua și a mai doborât 18 000 de israeliți, toți înarmați cu sabie.
26Atunci toți israeliții, toată oștirea, s-au suit la Betel și au stat acolo plângând înaintea Tatălui nostru. Au postit în ziua aceea până seara și au adus arderi-de-tot și jertfe de pace înaintea lui. 27Israeliții L-au întrebat pe Tatăl nostru. (În zilele acelea, chivotul legământului Tatălui nostru era acolo,
28iar Fineas, fiul lui Eleazar, fiul lui Aaron, slujea înaintea lui.) Ei au întrebat: „Să mai ieșim la luptă împotriva fraților noștri, beniamiții, sau să ne oprim?” Tatăl nostru a răspuns: „Suiți-vă, căci mâine îi voi da în mâna voastră.”
29Atunci Israel a pus oameni la pândă de jur împrejurul cetății Ghibea. 30În ziua a treia, israeliții au înaintat împotriva beniamiților și s-au așezat împotriva cetății Ghibea ca și celelalte dăți. 31Beniamiții au ieșit în întâmpinarea lor și s-au lăsat trași departe de cetate. Ca și mai înainte, au început să lovească și să ucidă din popor aproape treizeci de bărbați ai lui Israel, pe câmp și pe drumuri, dintre care unul se suie la Betel, iar celălalt la Ghibea.
32Beniamiții au zis: „Îi batem ca și mai înainte.” Dar israeliții ziseseră: „Să fugim și să-i tragem departe de cetate, la drumuri.”
33Toți bărbații lui Israel s-au ridicat din locurile lor și s-au așezat în linie de bătaie la Baal-Tamar, iar oamenii lui Israel puși la pândă au năvălit din locul lor, la apus de Gheba. 34Zece mii de bărbați aleși din tot Israelul au înaintat împotriva cetății Ghibea, iar lupta a fost crâncenă; dar beniamiții nu și-au dat seama că nenorocirea era aproape de ei. 35Tatăl nostru l-a bătut pe Beniamin înaintea lui Israel; în ziua aceea, israeliții au doborât 25 100 de bărbați ai lui Beniamin, toți înarmați cu sabie. 36Beniamiții au văzut că erau bătuți. Bărbații lui Israel se dăduseră înapoi dinaintea lui Beniamin, bizuindu-se pe oamenii pe care-i puseseră la pândă împotriva cetății Ghibea. 37Oamenii de la pândă s-au aruncat repede asupra cetății Ghibea; au înaintat și au trecut toată cetatea prin ascuțișul sabiei. 38Bărbații lui Israel se înțeleseseră cu cei de la pândă asupra unui semn: să facă să se înalțe din cetate un nor mare de fum. 39Bărbații lui Israel aveau să se întoarcă în luptă. Beniamin începuse să-i lovească și să ucidă aproape treizeci dintre ei și își zicea: „Negreșit, sunt bătuți înaintea noastră ca în lupta dintâi.” 40Când stâlpul de fum a început să se înalțe din cetate, beniamiții s-au uitat înapoi — și iată că toată cetatea se înălța în fum spre cer. 41Bărbații lui Israel s-au întors, iar bărbații lui Beniamin au fost cuprinși de groază, văzând că nenorocirea ajunsese până la ei. 42Au dat dosul înaintea bărbaților lui Israel spre pustiu, dar lupta i-a ajuns din urmă, iar cei care ieșiseră din cetăți îi doborau în mijlocul luptei. 43I-au înconjurat pe beniamiți, i-au urmărit și i-au ajuns la locul lor de odihnă, la răsărit de Ghibea. 44Au căzut 18 000 de bărbați din Beniamin, toți oameni viteji. 45Ceilalți au fugit spre pustiu, la stânca Rimon; dar israeliții au doborât pe drumuri 5 000 de oameni și i-au urmărit până la Ghideom, mai doborând încă 2 000 dintre ei. 46Astfel, toți beniamiții care au căzut în ziua aceea au fost 25 000 de bărbați care scoteau sabia, toți oameni viteji. 47Dar 600 de bărbați au fugit în pustiu, la stânca Rimon, și au rămas acolo patru luni. 48Bărbații lui Israel s-au întors împotriva beniamiților și i-au trecut prin ascuțișul sabiei — toată cetatea, oamenii, vitele, tot ce au găsit. Au dat foc și tuturor cetăților care le ieșeau în cale.