Geneza 18

18 ¹Tatăl nostru i s-a arătat lui Avraam la stejarii din Mamre, pe când ședea la intrarea cortului său, în arșița zilei. ^a a v1 De-a lungul întregului Vechi Testament, Tatăl nostru se arată în forme pe care copiii săi le pot întâlni — ca oameni, în foc și nor, ca un mesager. Cel care vine aici la Avraam este Tatăl nostru, care și-a căutat dintotdeauna copiii cu dragoste. ²Și-a ridicat ochii și a văzut trei bărbați care stăteau lângă el. Când i-a văzut, a alergat de la intrarea cortului ca să-i întâmpine și s-a plecat până la pământ. ³A zis: „Stăpâne, Tată al meu, dacă am găsit bunăvoință înaintea ta, te rog să nu treci pe lângă robul tău. ⁴Să se aducă puțină apă ca să vă spălați picioarele și odihniți-vă sub copac. ⁵Să aduc o bucată de pâine ca să vă întăriți înainte de a merge mai departe, fiindcă ați venit la robul vostru.” Ei au zis: „Fă cum ai spus.”

⁶Avraam s-a grăbit în cort la Sara și a zis: „Repede, ia vreo douăzeci și cinci de livre de făină aleasă, frământ-o și fă pâine.” ⁷Avraam a alergat la cireadă, a luat un vițel fraged și bun și l-a dat slujitorului, care s-a grăbit să-l pregătească. ⁸A luat lapte prins, lapte dulce și vițelul care fusese pregătit și le-a pus înaintea bărbaților; apoi a stat lângă ei sub copac, în timp ce mâncau.

⁹Ei l-au întrebat: „Unde este Sara, soția ta?” „Acolo, în cort”, a zis el.

¹⁰Atunci Tatăl nostru a zis: „Negreșit mă voi întoarce la tine la anul, pe vremea aceasta, și Sara, soția ta, va avea un fiu.” Sara asculta la intrarea cortului, în spatele lui.

¹¹Avraam și Sara erau bătrâni, înaintați în vârstă; Sarei i se opriseră rânduielile femeiești. ¹²Sara a râs în sinea ei, zicând: „Acum, când sunt istovită, să mai am eu parte de plăcere, când și stăpânul meu este bătrân?”

¹³Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Avraam: „De ce a râs Sara, zicând: «Să nasc eu cu adevărat un copil, bătrână cum sunt?» ¹⁴Este oare ceva prea greu pentru Tatăl tău? Mă voi întoarce la tine la vremea hotărâtă, la anul, și Sara va avea un fiu.”

¹⁵Sara a tăgăduit, zicând: „N-am râs”, căci îi era frică. El a zis: „Ba da, ai râs.”

Privind spre Sodoma

¹⁶Bărbații au pornit de acolo și au privit în jos spre Sodoma, iar Avraam mergea cu ei ca să-i petreacă.

¹⁷Tatăl nostru a zis: „Să ascund eu oare de Avraam ceea ce am de gând să fac, ¹⁸de vreme ce Avraam va ajunge negreșit un neam mare și puternic și toate neamurile pământului vor fi binecuvântate prin el? ¹⁹Căci l-am ales ca să le poruncească copiilor săi și casei sale după el să țină calea mea, făcând ce este drept și cu dreptate, pentru ca să împlinesc ce i-am făgăduit lui Avraam.” ²⁰Atunci Tatăl nostru a zis: „Strigătul împotriva Sodomei și Gomorei este mare și păcatul lor foarte greu, ²¹de aceea mă voi coborî să văd dacă au făcut întru totul după cum spune strigătul care a ajuns până la mine; iar dacă nu, voi ști.”

²²Așa că bărbații s-au întors de acolo și au mers spre Sodoma, în timp ce Avraam a rămas stând înaintea Tatălui nostru. ²³Atunci Avraam s-a apropiat și a zis: „Chiar vei nimici pe cel neprihănit împreună cu cel nelegiuit? ²⁴Să zicem că sunt cincizeci de neprihăniți în cetate — chiar o vei nimici și nu vei cruța locul de dragul celor cincizeci de neprihăniți care sunt în ea? ²⁵Departe de tine să ucizi pe cel neprihănit împreună cu cel nelegiuit, tratându-i la fel! Departe de tine! Oare Judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?”

²⁶Tatăl nostru a zis: „Dacă voi găsi în cetatea Sodomei cincizeci de neprihăniți, voi cruța tot locul de dragul lor.”

²⁷Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Stăpânului meu, Tatăl, măcar că nu sunt decât praf și cenușă.

²⁸Să zicem că celor cincizeci de neprihăniți le lipsesc cinci. Vei nimici toată cetatea pentru cinci?” Și Tatăl nostru a zis: „N-o voi nimici dacă voi găsi acolo patruzeci și cinci.”

²⁹I-a vorbit din nou: „Să zicem că se găsesc acolo patruzeci.” El a zis: „De dragul celor patruzeci n-o voi face.”

³⁰Avraam a zis: „Să nu se mânie Stăpânul meu, Tatăl, și voi mai vorbi. Să zicem că se găsesc acolo treizeci.” El a zis: „N-o voi face dacă voi găsi acolo treizeci.”

³¹Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Stăpânului meu, Tatăl; să zicem că se găsesc acolo numai douăzeci.” El a zis: „De dragul celor douăzeci, n-o voi nimici.”

³²Apoi a zis: „Să nu se mânie Stăpânul meu, Tatăl; voi mai vorbi o singură dată: să zicem că se găsesc acolo numai zece.” Și Tatăl nostru a zis: „De dragul celor zece, n-o voi nimici.”

³³Când Tatăl nostru a terminat de vorbit cu Avraam, a plecat; iar Avraam s-a întors la locul său.