Tatăl deschide judecata
Un psalm al lui Asaf.
Tatăl nostru convoacă judecata și depune mărturie împotriva propriului Său popor. Nu se plânge că jertfele sunt prea puține, fiindcă toate animalele vii sunt ale Lui. Se plânge de închinarea unor oameni care recită legământul Său în timp ce umblă cu hoții. El vrea mulțumire și un drum schimbat.
50 1Cel Puternic, Tatăl nostru, a vorbit; a chemat pământul de la răsăritul soarelui până la apusul lui. 2Din Sion, desăvârșit în frumusețe, Tatăl nostru strălucește. 3Tatăl nostru vine și nu va tăcea; înaintea lui mistuie un foc, iar împrejurul lui, o furtună năprasnică. 4El cheamă cerurile de sus și pământul, ca să-și judece poporul.
5„Adunați-i la mine pe credincioșii mei, care au făcut legământ cu mine prin jertfă.”
6Iar cerurile vestesc neprihănirea lui, căci Tatăl nostru însuși este judecător. a a v6 Selah este o notație liturgică sau muzicală, care indică probabil o pauză sau un interludiu; sensul său exact rămâne nesigur.
7„Ascultă, poporul meu, și voi vorbi; Israele, voi mărturisi împotriva ta: Eu sunt Tatăl tău. 8Nu te mustru pentru jertfele tale; arderile tale de tot sunt totdeauna înaintea mea. 9Nu voi lua niciun taur din casa ta, nici țapi din țarcurile tale. 10Căci al meu este orice fiară a pădurii, vitele de pe o mie de dealuri. 11Cunosc orice pasăre a munților, și tot ce se mișcă pe câmp este al meu. 12Dacă mi-ar fi foame, nu ți-aș spune ție, căci a mea este lumea și tot ce cuprinde ea. 13Oare mănânc eu carnea taurilor sau beau sângele țapilor?”
14„Adu-mi o jertfă de mulțumire și împlinește-ți juruințele față de Cel Preaînalt. b b v14 O „jertfă de mulțumire” era o jertfă de bunăvoie, adusă la templu ca act de închinare plină de recunoștință. 15Cheamă-mă când ești în necaz; eu te voi izbăvi, iar tu mă vei cinsti.”
16Dar celui rău Tatăl nostru îi zice: „Ce drept ai tu să rostești poruncile mele sau să iei pe buzele tale legământul meu? 17Tu urăști mustrarea și arunci la spate cuvintele mele. 18Când vezi un hoț, te alături lui și umbli cu cei adulteri. 19Dai drumul gurii tale la rău, iar limba ta urzește înșelăciune. 20Stai și vorbești împotriva fratelui tău; îl defaimi pe fiul mamei tale. 21Acestea le-ai făcut, iar eu am tăcut; ai crezut că sunt întocmai ca tine. Dar acum te mustru și pun totul înaintea ochilor tăi.”
22„Înțelege dar aceasta, tu care mă uiți, ca nu cumva să te sfâșii și să nu fie nimeni care să te scape. 23Cine aduce jertfă de mulțumire mă cinstește; iar celui ce umblă pe calea cea dreaptă îi voi arăta mântuirea mea.”
