Bogăția nu-ți poate cumpăra drumul spre casă
Către mai-marele cântăreților. Un psalm al fiilor lui Core.
O ghicitoare pusă deopotrivă bogaților și săracilor: nimeni nu e destul de bogat ca să-și răscumpere fratele de la moarte. Cel isteț și cel nesocotit își lasă averea în urmă la fel. Nădejdea psalmistului stă în altă parte: Tatăl nostru îl va lua la Sine.
49 1Ascultați lucrul acesta, toate popoarele; luați aminte, toți locuitorii lumii, 2și cei de jos, și cei de sus, bogați și săraci deopotrivă. 3Gura mea va rosti înțelepciune, iar cugetarea inimii mele va aduce pricepere. 4Îmi voi pleca urechea la o pildă, cu lira îmi voi dezlega ghicitoarea. 5De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară răutatea celor ce caută să mă doboare, 6cei ce se încred în averea lor și se laudă cu belșugul bogățiilor lor? 7Cu adevărat, nimeni nu-l poate răscumpăra pe fratele său, nici să plătească Tatălui nostru un preț de răscumpărare pentru el, 8căci răscumpărarea unei vieți este scumpă și nicio plată nu este vreodată de ajuns, 9ca să trăiască pe veci și să nu vadă niciodată groapa. 10Căci el vede că și înțelepții mor; nebunul și cel fără minte pier deopotrivă și lasă altora averea lor. 11Mormintele lor sunt casele lor pe veci, locașurile lor din neam în neam, deși dăduseră ținuturilor numele lor. 12Omul, cu toată strălucirea lui, nu dăinuie; este ca dobitoacele care pier. 13Aceasta este calea celor cu încredere nesăbuită, și a celor de după ei care le încuviințează vorbele.
14Ca niște oi sunt sortiți gropii, și moartea îi va paște. Cei drepți vor stăpâni peste ei în dimineață; trupurile lor se vor mistui în groapă, departe de locuințele lor semețe. 15Dar Tatăl nostru îmi va răscumpăra viața din puterea gropii, căci el mă va lua negreșit la sine. a a v15 Spre deosebire de cei bogați, care nu-și pot cumpăra scăparea din moarte, psalmistul se încrede că Tatăl nostru însuși îl va izbăvi din groapă și îl va lua în propria sa prezență.
16Nu te teme când cineva se îmbogățește, când crește strălucirea casei lui, 17căci nu va lua nimic cu el când va muri; strălucirea lui nu se va coborî după el. 18Măcar că în viață se socotește fericit — și oamenii te laudă când îți merge bine, 19el se va duce la neamul părinților săi, care nu vor mai vedea niciodată lumina. 20Omul, cu toată strălucirea lui, care nu pricepe, este ca dobitoacele care pier.