Un cântec al cetății sfinte
Un cântec. Un psalm al fiilor lui Core.
După ce un atac eșuează, închinătorii înconjoară zidurile Ierusalimului și îi numără turnurile ca dovadă. Împărații veniți să cucerească cetatea au privit o dată, s-au îngrozit și au fugit, apucați parcă de durerile nașterii. Ce auziseră despre Tatăl lor acum văzuseră.
48 1Mare este Tatăl nostru și foarte vrednic de laudă, în cetatea Tatălui nostru, pe muntele lui cel sfânt. 2Frumos în înălțimea lui, bucuria întregului pământ, este muntele Sion, marginile cele depărtate ale nordului, cetatea marelui Împărat. a a v2 „Marginile cele depărtate ale nordului” este un nume poetic străvechi pentru muntele divin, aplicat aici muntelui Sion ca locuință sfântă a lui Dumnezeu. 3Tatăl nostru, în palatele ei, s-a făcut cunoscut ca o cetățuie.
4Căci iată, împărații s-au adunat; împreună au înaintat. 5Au văzut și îndată au rămas uimiți; s-au îngrozit, au fugit înspăimântați. 6Acolo i-a cuprins un tremur, o durere ca a femeii în chinurile nașterii. 7Cu vântul de răsărit ai sfărâmat corăbiile Tarsisului.
8Cum am auzit, așa am și văzut, în cetatea Tatălui oștirilor cerești, în cetatea Tatălui nostru; el o întărește pe veci.
9Ne-am gândit la dragostea ta statornică, Tată, în templul tău. 10Ca numele tău, Tată, așa este și lauda ta până la marginile pământului; dreapta ta este plină de neprihănire. 11Să se bucure muntele Sion, să se veselească fiicele lui Iuda, din pricina judecăților tale.
12Străbateți Sionul, dați-i ocol; numărați-i turnurile. 13Luați bine seama la întăriturile ei, treceți prin palatele ei, ca să puteți povesti generației următoare.
14Căci acesta este Tatăl nostru, al nostru în veci de veci; el va fi călăuza noastră până la sfârșit.
