Naum 3

3 ¹Vai de cetatea vărsării de sânge, plină de minciuni și de jaf — prada nu se mai duce! ²Pocnetul biciului, huruitul roților, cai în galop și care săltând! ³Călăreți în atac, săbii scânteietoare, sulițe strălucitoare — o mulțime de uciși, un morman de cadavre, trupuri fără număr; se împiedică de morți. ⁴Toate acestea din pricina desfrânării nestăvilite a acestei desfrânate ademenitoare, stăpâna vrăjitoriilor, care vinde neamuri prin desfrânarea ei și popoare prin vrăjitoriile ei.

⁵„Iată, sunt împotriva ta”, zice Tatăl oștirilor cerești, „și îți voi ridica poalele peste față; voi arăta neamurilor goliciunea ta și împărățiilor rușinea ta. ⁶Te voi împroșca cu murdărie, te voi trata cu dispreț și te voi face o priveliște. ⁷Și toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine și vor zice: «Ninive este pustiit; cine o va jeli?» Unde să-ți găsesc mângâietori?”

⁸Ești tu mai bună decât Teba, care ședea lângă Nil, cu apă de jur împrejurul ei, al cărei val de apărare era marea și al cărei zid erau apele? ^a a v8 Teba — marea capitală a Egiptului de Sus — a fost ea însăși distrusă de Asiria; Naum înfățișează căderea ei ca un avertisment că nici Ninive nu este mai la adăpost. ⁹Cuș era tăria ei, și Egiptul, fără margini; Put și libienii se numărau printre aliații ei. ¹⁰Totuși a ajuns în surghiun; a mers în robie. Pruncii ei au fost zdrobiți la fiecare colț de uliță. Au tras la sorți pentru oamenii ei de vază, și toți mai-marii ei au fost legați în lanțuri. ¹¹Și tu te vei îmbăta; te vei ascunde; și tu vei căuta scăpare de vrăjmaș. ¹²Toate cetățuile tale sunt ca smochinii cu cele dintâi smochine coapte — când sunt scuturați, cad în gura celui ce le mănâncă. ¹³Iată, oștenii tăi sunt femei în mijlocul tău. Porțile țării tale sunt date larg în lături înaintea vrăjmașilor tăi; focul ți-a mistuit zăvoarele. ^b b v13 A-i numi pe oșteni femei era o batjocură străveche, care însemna că își pierduseră tot curajul de luptă.

¹⁴Scoate-ți apă pentru împresurare; întărește-ți cetățuile; intră în lut și calcă mortarul; apucă tiparul de cărămizi! ¹⁵Acolo focul te va mistui; sabia te va secera; te va înghiți ca lăcusta tânără. Înmulțește-te ca lăcusta tânără; înmulțește-te ca roiul de lăcuste! ¹⁶Ți-ai înmulțit negustorii mai mult decât stelele cerului. Lăcusta tânără pradă țara și apoi zboară. ¹⁷Străjerii tăi sunt ca lăcustele, și dregătorii tăi ca niște nori de lăcuste care se așază pe ziduri într-o zi rece — dar când răsare soarele, zboară, și nimeni nu știe unde sunt.

¹⁸Păstorii tăi dorm, împărate al Asiriei; mai-marii tăi stau culcați. Poporul tău este risipit peste munți, și nu este nimeni să-l adune. ¹⁹Nu este alinare pentru vătămarea ta; rana ta este de moarte. Toți cei ce aud vestea despre tine bat din palme asupra ta — căci peste cine n-a trecut, iară și iară, cruzimea ta fără sfârșit?