Iosua 8

8 ¹Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Iosua: „Nu te teme și nu te descuraja. Ia cu tine toți oamenii de război și suie-te împotriva cetății Ai. Am dat în mâna ta pe împăratul cetății Ai, poporul lui, cetatea lui și țara lui. ²Fă cetății Ai și împăratului ei cum ai făcut Ierihonului și împăratului lui — dar prada și vitele să le păstrați pentru voi. Pune o pândă în spatele cetății.”

³Iosua s-a ridicat cu toți oamenii de război ca să se suie împotriva cetății Ai. A ales 30.000 de războinici viteji și i-a trimis noaptea. ⁴Le-a poruncit: „Stați la pândă în spatele cetății; să nu vă depărtați prea mult de ea și fiți toți gata. ⁵Eu și tot poporul care este cu mine ne vom apropia de cetate. Și când vor ieși înaintea noastră ca întâia dată, vom fugi dinaintea lor. ⁶Ei ne vor urmări până îi vom depărta de cetate, căci vor zice: «Fug dinaintea noastră ca întâia dată!» De aceea vom fugi dinaintea lor. ⁷Atunci voi să vă ridicați din pândă și să puneți mâna pe cetate, căci Tatăl vostru o va da în mâna voastră. ⁸După ce veți lua cetatea, să-i dați foc. Să faceți cum a poruncit Tatăl nostru. Iată, v-am poruncit.”

⁹Iosua i-a trimis, iar ei s-au dus la locul de pândă și au stat între Betel și Ai, la apus de Ai. Dar Iosua a rămas în noaptea aceea în mijlocul poporului. ¹⁰Iosua s-a sculat dis-de-dimineață, a numărat poporul și s-a suit împotriva cetății Ai în fruntea poporului, el și bătrânii lui Israel. ¹¹Toți oamenii de război care erau cu el s-au suit și s-au apropiat până în fața cetății și au tăbărât la miazănoapte de Ai, între ei și Ai fiind o vale. ¹²A luat aproape 5.000 de oameni și i-a pus la pândă între Betel și Ai, la apus de cetate. ¹³Așa a așezat poporul: toată tabăra era la miazănoapte de cetate, iar coada ei la apus de cetate. Iar Iosua a intrat în noaptea aceea în mijlocul văii. ¹⁴Când a văzut împăratul cetății Ai lucrul acesta, oamenii cetății s-au sculat în grabă dis-de-dimineață și au ieșit înaintea lui Israel la luptă, la locul hotărât, înspre Araba, el și tot poporul lui. Nu știa că în spatele cetății îl pândea o cursă. ^a a v14 Araba este adâncitura adâncă a Văii Iordanului, care coboară spre sud, de la Marea Galileii către Marea Moartă. ¹⁵Iosua și tot Israelul s-au prefăcut biruiți înaintea lor și au fugit spre pustie. ¹⁶Tot poporul care era în cetate a fost strigat ca să-i urmărească. L-au urmărit pe Iosua și au fost depărtați de cetate. ¹⁷N-a rămas niciun om în Ai sau în Betel care să nu fi ieșit după Israel. Au lăsat cetatea deschisă și l-au urmărit pe Israel.

¹⁸Atunci Tatăl nostru i-a zis lui Iosua: „Întinde spre Ai sulița pe care o ai în mână, căci o voi da în mâna ta.” Și Iosua a întins spre cetate sulița pe care o avea în mână.

¹⁹Îndată ce a întins mâna, cei de la pândă s-au ridicat repede din locul lor, au alergat în cetate, au luat-o și s-au grăbit să-i dea foc. ²⁰Oamenii din Ai s-au uitat înapoi și au văzut fumul cetății ridicându-se spre cer și n-au mai avut cum să fugă nici într-o parte, nici în alta, căci poporul care fugea spre pustie se întorcea împotriva celor ce-l urmăreau. ²¹Când au văzut Iosua și tot Israelul că cei de la pândă puseseră mâna pe cetate și că se ridica fumul cetății, s-au întors și i-au bătut pe oamenii din Ai. ²²Ceilalți au ieșit și ei din cetate înaintea lor, așa că oamenii din Ai au fost prinși la mijloc de Israel, având dușmani din amândouă părțile. Israel i-a bătut până n-a mai rămas niciunul cu viață și n-a scăpat niciunul. ²³Pe împăratul cetății Ai l-au prins viu și l-au adus la Iosua.

²⁴După ce a isprăvit Israel de ucis pe toți locuitorii cetății Ai în câmp și în pustia unde îi urmăriseră, și după ce toți au căzut sub ascuțișul sabiei până la cel din urmă, tot Israelul s-a întors la Ai și a trecut cetatea prin ascuțișul sabiei. ²⁵Toți cei care au căzut în ziua aceea, bărbați și femei, au fost 12.000, toți oamenii din Ai. ²⁶Iosua nu și-a lăsat în jos mâna cu care ținea sulița întinsă, până ce a nimicit cu desăvârșire pe toți locuitorii cetății Ai. ²⁷Israel a păstrat pentru sine doar vitele și prada din cetatea aceea, după porunca pe care Tatăl nostru i-o dăduse lui Iosua. ²⁸Iosua a ars cetatea Ai și a făcut din ea pentru totdeauna un morman de dărâmături, o pustietate până în ziua de azi. ²⁹Pe împăratul cetății Ai l-a spânzurat de un copac până seara. La apusul soarelui, Iosua a poruncit să-i coboare trupul de pe copac; l-au aruncat la intrarea porții cetății și au ridicat peste el un morman mare de pietre, care se află acolo până în ziua de azi.

Israel înnoiește legământul Tatălui

³⁰Atunci Iosua a zidit un altar Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel, pe muntele Ebal, ³¹cum poruncise Moise, robul Tatălui nostru, poporului lui Israel și cum este scris în cartea Legii lui Moise: un altar din pietre necioplite, de care nu se atinsese fierul. Pe el au adus Tatălui nostru arderi-de-tot și au jertfit jertfe de mulțumire. ³²Acolo, înaintea fiilor lui Israel, a scris pe pietre o copie a legii lui Moise, pe care o scrisese Moise. ³³Tot Israelul, atât străinul, cât și băștinașul, cu bătrânii, căpeteniile și judecătorii lui, stătea de amândouă părțile chivotului, în fața preoților leviți care duceau chivotul legământului Tatălui nostru. Jumătate stătea cu fața spre muntele Garizim, și jumătate, cu fața spre muntele Ebal, cum poruncise mai înainte Moise, robul Tatălui nostru, ca să binecuvânteze poporul lui Israel. ³⁴Apoi a citit toate cuvintele legii, binecuvântarea și blestemul, întocmai cum este scris în cartea Legii. ³⁵Iosua a citit fiecare cuvânt din tot ce poruncise Moise, fără să lase nimic deoparte, înaintea întregii adunări a lui Israel: femeile, copiii și străinii care trăiau în mijlocul lor.