Iosua 7

7 ¹Israel a fost necredincios cu privire la ceea ce era dat spre nimicire: Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda, a luat din el. Și mânia Tatălui nostru s-a aprins împotriva lui Israel. ^a a v1 Când un lucru era „dat spre nimicire”, el aparținea în întregime lui Dumnezeu — nimănui nu i se îngăduia să păstreze vreo parte din el pentru sine. ²Iosua a trimis niște oameni din Ierihon la Ai, lângă Bet-Aven, la răsărit de Betel, și le-a zis: „Suiți-vă și cercetați țara.” Ei s-au suit și au cercetat cetatea Ai.

³S-au întors la Iosua și i-au zis: „Nu e nevoie să se suie tot poporul. Să se suie vreo două sau trei mii de oameni ca să lovească cetatea Ai; nu osteni tot poporul, căci sunt puțini.” ⁴Așa că s-au suit vreo trei mii de oameni din popor, dar au fugit dinaintea oamenilor din Ai. ⁵Oamenii din Ai au ucis vreo treizeci și șase dintre ei, i-au urmărit de la poartă până la cariere și i-au lovit la coborâre. Inima poporului s-a topit și s-a făcut ca apa. ⁶Iosua și-a sfâșiat hainele și a căzut cu fața la pământ înaintea chivotului Tatălui nostru până seara, el și bătrânii lui Israel, și și-au presărat țărână pe cap. ⁷Iosua a zis: „Ah, Stăpâne Tată, de ce ai trecut poporul acesta peste Iordan, ca să ne dai în mâna amoriților și să ne nimicească? De ne-am fi mulțumit să rămânem dincolo de Iordan! ⁸Te rog, Stăpâne Tată, ce să mai spun, acum că Israel a dat dosul și a fugit dinaintea vrăjmașilor săi? ⁹Canaaniții și toți locuitorii țării vor auzi, ne vor înconjura și ne vor șterge numele de pe pământ. Și atunci ce vei face pentru Numele Tău cel mare?”

¹⁰Tatăl nostru i-a zis lui Iosua: „Ridică-te! De ce stai căzut cu fața la pământ?

¹¹„Israel a păcătuit, călcând legământul Meu pe care i l-am poruncit. Au luat din lucrurile date spre nimicire, au furat, au mințit și le-au pus printre lucrurile lor. ¹²De aceea Israel nu poate ține piept vrăjmașilor săi — întoarce spatele dinaintea lor, pentru că a ajuns el însuși dat spre nimicire. Nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciți ceea ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru. ¹³Scoală-te! Sfințește poporul. Spune-le: Sfințiți-vă pentru mâine, căci așa zice Tatăl nostru, Dumnezeul lui Israel: Lucruri date spre nimicire sunt în mijlocul tău, Israele. Nu vei putea ține piept vrăjmașilor tăi până nu le vei îndepărta.

¹⁴„Dimineață să vă înfățișați seminție cu seminție. Seminția pe care o va alege Tatăl nostru să se apropie familie cu familie; familia pe care o va alege să se apropie casă cu casă; casa pe care o va alege să se apropie bărbat cu bărbat. ¹⁵„Cel ce va fi prins cu lucrurile date spre nimicire va fi ars în foc — el și tot ce are — pentru că a călcat legământul Tatălui nostru și a săvârșit o mișelie în Israel.”

¹⁶Iosua s-a sculat dis-de-dimineață și l-a apropiat pe Israel după semințiile lui; și a fost aleasă seminția lui Iuda. ¹⁷A apropiat familiile lui Iuda și a fost luată familia zerahiților. A apropiat familia zerahiților, casă cu casă, și a fost luat Zabdi. ¹⁸A apropiat casa lui bărbat cu bărbat și a fost prins Acan, fiul lui Carmi, fiul lui Zabdi, fiul lui Zerah, din seminția lui Iuda. ¹⁹Iosua i-a zis lui Acan: „Fiule, dă slavă Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel, și adu-I laudă. Spune-mi acum ce ai făcut, nu-mi ascunde nimic.”

²⁰Acan i-a răspuns lui Iosua: „Într-adevăr, am păcătuit împotriva Tatălui nostru, Dumnezeul lui Israel. Iată ce am făcut: ²¹Printre prăzi am văzut o manta frumoasă din Șinear, cam cinci livre de argint și o bară de aur cântărind cam o livră și un sfert. Le-am poftit și le-am luat; sunt ascunse în pământ, în mijlocul cortului meu, iar argintul dedesubt.”

²²Iosua a trimis soli; ei au alergat la cort și iată că prada era ascunsă în cortul lui, iar argintul dedesubt. ²³Le-au luat din mijlocul cortului, le-au adus la Iosua și la toți fiii lui Israel și le-au pus înaintea Tatălui nostru. ²⁴Iosua și tot Israelul l-au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, bara de aur, pe fiii și fiicele lui, boii, măgarii, oile, cortul lui și tot ce avea, și i-au suit în Valea Acor. ²⁵Iosua a zis: „De ce ne-ai tulburat? Tatăl nostru te va tulbura astăzi.” Și tot Israelul l-a ucis pe Acan cu pietre, apoi i-a ars în foc și i-a împroșcat cu pietre. ²⁶Au ridicat peste el o movilă mare de pietre, care se află acolo până în ziua de azi. Atunci Tatăl nostru s-a întors din aprinderea mâniei Lui. De aceea locul acela se numește Valea Acor până în ziua de azi. ^b b v26 „Acor” înseamnă „tulburare” — valea a fost numită astfel ca să însemne nenorocirea pe care păcatul lui Acan a adus-o asupra lui Israel.