Geneza 45

45 ¹Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el, așa că a strigat: „Scoateți pe toată lumea de lângă mine!” Nimeni nu a rămas cu el când Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi. ²A plâns atât de tare, încât l-au auzit egiptenii și a auzit și casa lui Faraon. ³Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?” Frații săi nu i-au putut răspunde, căci erau îngroziți înaintea lui.

⁴Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine, vă rog.” Ei s-au apropiat. El le-a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-ați vândut în Egipt.

⁵Acum, nu vă mâhniți și nu vă mâniați pe voi înșivă că m-ați vândut aici, fiindcă Tatăl nostru m-a trimis înaintea voastră ca să păstreze viața. ⁶De doi ani este foamete în țară; mai rămân încă cinci ani fără arat și fără seceriș. ⁷Tatăl nostru m-a trimis înaintea voastră ca să vă păstreze o rămășiță pe pământ și să vă țină în viață ca o mare ceată de scăpați. ⁸Așa că nu voi m-ați trimis aici, ci Tatăl nostru—el m-a făcut tată pentru Faraon, domn peste toată casa lui și stăpânitor peste toată țara Egiptului. ^a a v8 Iosif numește robia sa drept providența Tatălui nostru — răutatea fraților și planul răscumpărător al Tatălui trecând prin același eveniment.

⁹Grăbiți-vă, urcați la tatăl meu și spuneți-i: Așa zice fiul tău Iosif: Tatăl nostru m-a făcut domn peste tot Egiptul. Coboară la mine; nu zăbovi. ¹⁰Vei locui în ținutul Gosen, aproape de mine—tu, copiii tăi, copiii copiilor tăi, turmele tale, cirezile tale și tot ce ai. ¹¹Acolo voi avea grijă de tine—mai rămân cinci ani de foamete—ca să nu ajungeți la sărăcie, tu, casa ta și tot ce ai. ¹²Iată, ochii voștri văd și ochii fratelui meu Beniamin văd că gura mea este cea care vă vorbește. ¹³Spuneți-i tatălui meu despre toată cinstea mea din Egipt și despre tot ce ați văzut. Grăbiți-vă și aduceți-l aici pe tatăl meu. ¹⁴Apoi s-a aruncat de gâtul fratelui său Beniamin și a plâns, iar Beniamin a plâns la gâtul lui.” ¹⁵I-a sărutat pe toți frații săi și a plâns asupra lor. După aceea, frații săi au vorbit cu el.

¹⁶Vestea a ajuns la casa lui Faraon: „Au venit frații lui Iosif.” Lucrul acesta i-a plăcut lui Faraon și slujitorilor săi. ¹⁷Faraon i-a zis lui Iosif: „Spune-le fraților tăi: Așa să faceți—încărcați-vă animalele, plecați și întoarceți-vă în țara Canaan. ¹⁸Luați-l pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine. Vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca grăsimea țării. ¹⁹Ție ți se poruncește: spune-le: «Așa să faceți—luați care din Egipt pentru copiii și soțiile voastre, aduceți-l pe tatăl vostru și veniți. ²⁰Să nu vă pară rău după lucrurile voastre—ce este mai bun în toată țara Egiptului este al vostru.»”

²¹Fiii lui Israel au făcut așa; Iosif le-a dat care, după porunca lui Faraon, și le-a dat merinde pentru drum. ²²Fiecăruia i-a dat un rând de haine de schimb, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginți și cinci rânduri de haine. ²³Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce avea Egiptul mai bun și zece măgărițe încărcate cu grâu, pâine și merinde pentru drumul lui. ²⁴I-a trimis pe frații săi la drum; pe când plecau, le-a zis: „Nu vă certați pe drum.”

²⁵Așa că au plecat din Egipt și au venit la tatăl lor Iacov, în țara Canaan. ²⁶I-au spus: „Iosif încă trăiește—este stăpânitor peste tot Egiptul!” Dar inima i-a rămas rece; nu i-a crezut. ²⁷Dar când i-au spus toate cuvintele pe care li le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat. ²⁸Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, încă trăiește. Mă voi duce să-l văd înainte să mor.”