Faptele apostolilor 26

26 ¹Agripa i-a zis lui Pavel: „Îți este îngăduit să vorbești pentru tine.” Atunci Pavel a întins mâna și și-a început apărarea.

²Împărate Agripa, mă socotesc fericit că astăzi mă pot apăra înaintea ta de toate învinuirile iudeilor, ³mai ales fiindcă tu cunoști bine toate obiceiurile și neînțelegerile iudeilor; de aceea te rog să mă asculți cu răbdare.

⁴Toți iudeii îmi cunosc viața din tinerețe, petrecută de la început în mijlocul neamului meu și în Ierusalim. ⁵Ei mă cunosc de multă vreme și, dacă ar vrea să mărturisească, știu că am trăit ca fariseu, după partida cea mai strictă a religiei noastre. ⁶Iar acum stau înaintea judecății pentru nădejdea în făgăduința pe care Tatăl nostru a făcut-o părinților noștri. ⁷Cele douăsprezece seminții ale noastre nădăjduiesc să ajungă la această făgăduință, slujindu-i cu înfocare noapte și zi. Pentru această nădejde, împărate, sunt învinuit de iudei. ⁸De ce vi se pare de necrezut că Tatăl nostru învie morții?

⁹Eu însumi credeam că trebuie să fac multe împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. ¹⁰Așa am și făcut în Ierusalim: cu putere de la preoții cei mai de seamă, am închis în temniță pe mulți dintre sfinți și, când erau dați la moarte, mi-am dat și eu votul împotriva lor. ¹¹În toate sinagogile i-am pedepsit adesea și încercam să-i silesc să-L hulească pe Dumnezeu; și, turbat de mânie împotriva lor, îi urmăream până și prin cetățile străine.

¹²Într-o astfel de călătorie, mergeam la Damasc cu putere și împuternicire de la preoții cei mai de seamă. ¹³La amiază, împărate, am văzut pe drum o lumină din cer, mai strălucitoare decât soarele, care strălucea în jurul meu și al celor ce călătoreau împreună cu mine.

¹⁴Am căzut cu toții la pământ și am auzit un glas care îmi vorbea în limba evreiască: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești? Îți este greu să dai cu piciorul în țepușe.” ^a a v14 „A da cu piciorul în țepușe” era o zicală obișnuită pentru un bou îndărătnic care se împotrivește boldului plugarului — împotrivindu-te, nu faci decât să te rănești pe tine însuți.

¹⁵Am întrebat: „Cine ești, Doamne?” Domnul a zis: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești.

¹⁶Dar scoală-te și stai în picioare — pentru aceasta M-am arătat ție: ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor în care M-ai văzut, cât și al celor în care Mă voi mai arăta ție, ¹⁷izbăvindu-te din mijlocul poporului tău și dintre neamuri, la care te trimit, ¹⁸ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de la puterea Satanei la Tatăl nostru și să primească iertarea păcatelor și o parte de moștenire printre cei sfințiți prin credința în Mine.”

¹⁹De aceea, împărate Agripa, nu am fost neascultător față de vedenia cerească, ²⁰ci am vestit mai întâi celor din Damasc, apoi în Ierusalim și în tot ținutul Iudeii, precum și neamurilor, să se pocăiască și să se întoarcă la Tatăl nostru, făcând fapte vrednice de pocăința lor. ²¹Pentru aceasta m-au prins iudeii în templu și au încercat să mă omoare. ²²Dar, ajutat de Tatăl nostru, stau până în ziua de astăzi și mărturisesc înaintea celor mici și celor mari, fără să spun nimic altceva decât ce au spus prorocii și Moise că avea să se întâmple: ²³că Hristosul trebuia să sufere și că, fiind cel dintâi înviat din morți, avea să vestească lumina atât poporului nostru, cât și neamurilor.

²⁴Pe când se apăra astfel Pavel, Festus a strigat: „Pavele, ți-ai ieșit din minți! Învățătura ta cea multă te duce la nebunie.”

²⁵Dar Pavel a zis: „Nu mi-am ieșit din minți, preaalesule Festus, ci spun cuvinte de adevăr și de bună judecată. ²⁶Împăratul știe aceste lucruri și de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală, fiindcă sunt încredințat că nimic din toate acestea nu i-a rămas necunoscut; căci nu s-au petrecut într-un colț. ²⁷Împărate Agripa, crezi tu în proroci? Știu că crezi.”

²⁸Agripa a zis: „Așa de repede ai vrea să mă convingi să mă fac creștin?”

²⁹Pavel a zis: „Fie în scurtă vreme, fie în lungă vreme, mă rog Tatălui nostru ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să ajungă ca mine — în afară de lanțurile acestea.”

³⁰Atunci s-a ridicat împăratul, și dregătorul, și Berenice, și cei ce ședeau cu ei.

³¹Când au ieșit, își ziceau unii altora: „Omul acesta nu face nimic vrednic de moarte sau de închisoare.”

³²Agripa i-a zis lui Festus: „Omul acesta ar fi putut fi pus în libertate dacă nu ar fi cerut să fie judecat de Cezar.”