2 Împărați 25

25 ¹În al nouălea an al lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pornit împotriva Ierusalimului cu toată oștirea lui, a tăbărât în fața lui și a ridicat întărituri de jur împrejurul lui. ²Astfel cetatea a rămas împresurată până în al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. ³În ziua a noua a lunii a patra, foametea era atât de mare în cetate, încât poporul țării nu mai avea nimic de mâncare. ⁴Atunci s-a făcut o spărtură în zidul cetății și, deși babilonienii o înconjurau, toți ostașii au fugit noaptea pe poarta dintre cele două ziduri, de lângă grădina împăratului, spre Araba. ⁵Dar oștirea babiloniană l-a urmărit pe împărat și l-a ajuns în câmpiile Ierihonului, iar toată oștirea lui s-a risipit de lângă el. ⁶L-au prins pe împărat și l-au dus la împăratul Babilonului, la Ribla, unde au rostit judecata asupra lui. ⁷Pe fiii lui Zedechia i-au înjunghiat înaintea ochilor lui, apoi i-au scos ochii lui Zedechia, l-au legat cu lanțuri de bronz și l-au dus la Babilon.

⁸În luna a cincea, în ziua a șaptea — era al nouăsprezecelea an al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului — a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul împăratului Babilonului. ⁹A ars casa Tatălui nostru, palatul împăratului și toate casele Ierusalimului; a ars orice casă mare. ¹⁰Și toată oștirea babiloniană care era cu căpetenia gărzii a dărâmat zidurile din jurul Ierusalimului. ¹¹Pe restul poporului care rămăsese în cetate, pe fugarii care trecuseră de partea împăratului Babilonului și pe restul mulțimii, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a dus în exil. ¹²Dar căpetenia gărzii a lăsat pe unii dintre cei mai săraci ai țării, ca să lucreze viile și ogoarele.

¹³Babilonienii au sfărâmat stâlpii de bronz, postamentele mobile și Marea de bronz care erau în casa Tatălui nostru și au dus bronzul la Babilon. ¹⁴Au luat și oalele, lopețile, mucările, farfuriile și toate uneltele de bronz cu care se făcea slujba la templu. ¹⁵Căpetenia gărzii a luat tigăile pentru cărbuni și vasele de stropit, tot ce era de aur curat și de argint curat. ¹⁶Cei doi stâlpi, Marea și postamentele mobile pe care le făcuse Solomon pentru casa Tatălui nostru — bronzul tuturor acestor lucruri nu se putea cântări. ¹⁷Fiecare stâlp era înalt de douăzeci și șapte de picioare și avea deasupra un capitel de bronz, înalt de patru picioare și jumătate, împrejurul căruia era o rețea de bronz cu rodii. Și al doilea stâlp era la fel, cu rețeaua lui.

¹⁸Căpetenia gărzii i-a luat pe Seraia, preotul cel dintâi, pe Țefania, al doilea preot, și pe cei trei păzitori ai pragului. ¹⁹Din cetate a luat pe dregătorul care era mai-mare peste oamenii de război, cinci sfetnici ai împăratului care se aflau acolo, pe logofătul căpeteniei oștirii, care scria la oaste poporul țării, și șaizeci de oameni din popor care se aflau în cetate. ²⁰Nebuzaradan, căpetenia gărzii, i-a luat și i-a dus la împăratul Babilonului, la Ribla. ²¹Acolo, la Ribla, în țara Hamatului, împăratul Babilonului i-a lovit și i-a omorât. Astfel a fost dus Iuda în robie, departe de țara lui.

Ghedalia, pus dregător peste țară

²²Iar peste poporul rămas în țara lui Iuda, pe care îl lăsase Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l-a pus dregător pe Ghedalia, fiul lui Ahicam, fiul lui Șafan. ²³Când au auzit toate căpeteniile oștirii și oamenii lor că împăratul Babilonului îl pusese dregător pe Ghedalia, au venit la Ghedalia, la Mițpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet din Netofa, și Iaazania, fiul unui maacatit, împreună cu oamenii lor. ²⁴Ghedalia le-a jurat lor și oamenilor lor, zicând: „Nu vă temeți de slujbașii babilonieni. Rămâneți în țară, slujiți împăratului Babilonului și vă va merge bine.”

²⁵Dar în luna a șaptea, Ismael, fiul lui Netania, fiul lui Elișama, din neam împărătesc, a venit cu zece oameni și l-a lovit pe Ghedalia, omorându-l împreună cu iudeii și babilonienii care erau cu el la Mițpa. ²⁶Atunci tot poporul, de la mic până la mare, și căpeteniile oștirii s-au ridicat și au fugit în Egipt, pentru că se temeau de babilonieni.

Nădejde pentru împăratul exilat

²⁷În al treizeci și șaptelea an de la ducerea în robie a lui Ioiachin, împăratul lui Iuda, în ziua a douăzeci și șaptea a lunii a douăsprezecea, Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a ajuns împărat, i-a arătat bunăvoință lui Ioiachin și l-a scos din temniță. ²⁸I-a vorbit cu bunătate și i-a dat un scaun mai presus decât scaunele celorlalți împărați care erau cu el la Babilon. ²⁹Ioiachin și-a scos hainele de temniță și a mâncat necurmat la masa împăratului în tot restul vieții lui. ³⁰Împăratul i-a dat necurmat cele de trebuință, zi de zi, în tot timpul vieții lui.