Romani 8

8 ¹Așadar, acum nu mai este nicio condamnare pentru cei ce sunt în Hristos Isus. ²În Hristos Isus, legea Duhului de viață te-a eliberat de legea păcatului și a morții. ³Ceea ce legea nu putea să facă, fiind slăbită de firea pământească, a făcut Tatăl nostru: trimițându-L pe însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase, ca jertfă pentru păcat, a condamnat păcatul în firea pământească, ⁴pentru ca cerința dreaptă a legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu după firea pământească, ci după Duhul. ⁵Cei ce trăiesc după firea pământească se gândesc la lucrurile firii, dar cei ce trăiesc după Duhul, la lucrurile Duhului. ⁶Căci mintea ațintită asupra firii pământești este moarte, iar mintea ațintită asupra Duhului este viață și pace. ⁷Căci mintea stăpânită de firea pământească este vrăjmășie împotriva Tatălui nostru; ea nu se supune legii Tatălui nostru și nici nu poate. ⁸Cei stăpâniți de firea păcătoasă nu pot să-I placă Tatălui nostru.

⁹Dar voi nu mai sunteți în firea pământească, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul Tatălui nostru locuiește în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, nu este al Lui. ¹⁰Dar dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, iar Duhul este viață din pricina neprihănirii. ¹¹Și dacă Duhul Tatălui nostru, care L-a înviat pe Isus din morți, locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în voi.

¹²Așadar, fraților și surorilor, suntem datori, dar nu firii pământești, ca să trăim după ea. ¹³Căci dacă trăiți după firea pământească, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. ¹⁴Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul Tatălui nostru sunt copii ai Tatălui nostru. ¹⁵Căci n-ați primit un duh de robie, ca să cădeți iarăși în frică, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: „Ava! Tată!” ^a a v15 Ava — strigătul intim al lui Isus către Tatăl în Ghetsimani. Prin Duhul restaurării, același strigăt devine al nostru: Îl chemăm pe Tatăl nostru cu aceeași apropiere cu care Îl cheamă Isus. ¹⁶Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai Tatălui nostru. ¹⁷Și dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai Tatălui nostru și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

Creația așteaptă copiii Tatălui

¹⁸Socotesc că suferințele vremii de acum nu sunt nimic pe lângă slava care urmează să ni se descopere. ¹⁹Căci creația așteaptă cu dor fierbinte descoperirea copiilor Tatălui nostru. ²⁰Căci creația a fost supusă deșertăciunii — nu de bunăvoie, ci din pricina Celui ce a supus-o — în nădejde, ²¹că și creația însăși va fi eliberată din robia stricăciunii, spre libertatea slavei copiilor Tatălui nostru. ²²Căci știm că, până în ziua de azi, toată creația suspină împreună și suferă durerile nașterii. ²³Și nu numai creația, ci și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi înșine, așteptând cu dor să ne fie redate drepturile depline de fii, răscumpărarea trupului nostru. ²⁴Căci în nădejdea aceasta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, căci cine mai nădăjduiește în ceea ce vede deja? ²⁵Dar dacă nădăjduim în ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.

²⁶Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum să ne rugăm cum trebuie, dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine fără cuvinte. ²⁷Și Cel ce cercetează inimile știe care este gândul Duhului, pentru că Duhul mijlocește pentru sfinți după voia Tatălui nostru.

²⁸Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl iubesc pe Tatăl nostru, al celor ce sunt chemați după planul Său. ²⁹Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie cel întâi născut dintre mulți frați și surori. ^b b v29 Planul veșnic al Tatălui nostru este o familie — Isus, Fiul cel întâi născut, și mulți frați și surori făcuți asemenea Lui. Această restaurare nu este o metaforă; este familia pe care Tatăl nostru a vrut dintotdeauna să o aibă. ³⁰Și pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, i-a și chemat; pe cei pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe cei pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.

³¹Ce vom spune deci despre toate acestea? Dacă Tatăl nostru este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? ³²El, care nu L-a cruțat nici pe însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, oare, toate lucrurile împreună cu El? ³³Cine va aduce vreo învinuire împotriva aleșilor Tatălui nostru? Tatăl nostru este Cel ce îi socotește neprihăniți! ³⁴Cine îi va condamna? Hristos Isus, Cel ce a murit, ba mai mult, a și înviat, Cel ce stă la dreapta Tatălui nostru și care mijlocește pentru noi!

³⁵Cine ne va despărți de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, goliciunea, primejdia sau sabia? ³⁶După cum este scris: „Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua; suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”

³⁷Dar în toate aceste lucruri suntem mai mult decât biruitori prin Cel ce ne-a iubit. ³⁸Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici puterile, ³⁹nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură din toată creația nu ne vor putea despărți de dragostea Tatălui nostru, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.