Romani 7

7 ¹Sau nu știți, fraților — vorbesc unor oameni care cunosc legea — că legea stăpânește asupra omului doar cât timp trăiește? ²Femeia măritată este legată prin lege de soțul ei cât timp acesta trăiește; dar dacă el moare, este dezlegată de legea soțului. ³Cât timp trăiește soțul ei, va fi numită femeie adulteră dacă se face soția altui bărbat; dar dacă el moare, este dezlegată de acea lege și nu mai este femeie adulteră dacă se mărită cu altul. ⁴Astfel, frații mei, și voi ați fost dați morții față de lege prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai altuia — ai Celui înviat din morți — ca să aducem rod pentru Tatăl nostru. ⁵Căci, pe când trăiam în fire, patimile păcatului, stârnite de lege, lucrau în trupurile noastre ca să aducă rod pentru moarte. ⁶Dar acum suntem dezlegați de lege, morți față de ceea ce ne ținea legați, ca să slujim în felul cel nou al Duhului, nu în felul cel vechi al literei scrise.

Legea dă pe față puterea păcatului

⁷Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Nicidecum! Totuși n-aș fi cunoscut păcatul decât prin lege; și n-aș fi știut ce este pofta dacă legea n-ar fi spus: „Să nu poftești ce nu este al tău.” ⁸Dar păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, a stârnit în mine tot felul de pofte lacome. Căci fără lege, păcatul este mort. ⁹Odinioară trăiam fără lege; dar când a venit porunca, păcatul a prins viață, iar eu am murit. ¹⁰Și am aflat că tocmai porunca ce trebuia să-mi aducă viață mi-a adus moartea. ¹¹Căci păcatul, prinzând prilejul prin poruncă, m-a înșelat și, prin poruncă, m-a ucis. ¹²Așa că legea este sfântă, iar porunca este sfântă, dreaptă și bună.

¹³Atunci, lucrul cel bun mi-a adus moartea? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se dea pe față ca păcat, a lucrat moartea în mine prin ceea ce este bun, pentru ca, prin poruncă, păcatul să ajungă peste măsură de păcătos. ¹⁴Căci știm că legea este duhovnicească; dar eu sunt firesc, vândut ca rob al păcatului. ¹⁵Nu înțeleg ce fac, căci nu fac ce vreau, ci fac tocmai ce urăsc. ¹⁶Iar dacă fac ce nu vreau, recunosc că legea este bună. ¹⁷Și atunci, nu mai sunt eu cel care face aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. ¹⁸Căci știu că în mine, adică în firea mea, nu locuiește nimic bun. Vreau să fac binele, dar nu sunt în stare să-l împlinesc. ¹⁹Căci binele pe care-l vreau nu-l fac, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl fac mereu. ²⁰Și dacă fac ce nu vreau, nu mai sunt eu cel care face aceasta, ci păcatul care locuiește în mine. ²¹Găsesc deci în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lângă mine. ²²Căci, în omul meu lăuntric, îmi găsesc desfătarea în legea Tatălui nostru. ²³Dar văd în trupul meu o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele și mă face rob legii păcatului care lucrează în trupul meu. ²⁴Ce om nenorocit sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte? ²⁵Mulțumiri fie aduse Tatălui nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, eu însumi slujesc cu mintea legii Tatălui nostru, dar cu firea, legii păcatului.