Psalmii 106

106 ¹Aleluia! Aduceți mulțumiri Tatălui nostru, căci este bun; dragostea lui statornică dăinuie în veci.

²Cine poate istorisi faptele puternice ale Tatălui nostru sau vesti toată lauda lui? ³Ferice de cei ce păzesc dreptatea, care fac totdeauna ce este drept.

⁴Adu-ți aminte de mine, Tată, cu bunăvoința pe care o arăți poporului tău; vino la mine cu mântuirea ta, ⁵ca să văd propășirea aleșilor tăi, să mă bucur de bucuria neamului tău și să mă laud împreună cu moștenirea ta.

⁶Am păcătuit, ca și strămoșii noștri; am săvârșit nelegiuire, am lucrat cu răutate. ⁷Când strămoșii noștri erau în Egipt, n-au luat seama la minunile tale; nu și-au adus aminte de belșugul dragostei tale statornice, ci s-au răzvrătit lângă mare, la Marea Roșie. ^a a v7 În ebraică: Yam Suf, „Marea Trestiilor”. ⁸Totuși i-a mântuit din pricina numelui său, ca să-și facă cunoscută puterea lui cea mare. ⁹A mustrat Marea Roșie, și ea a secat; i-a condus prin apele adânci ca printr-un pustiu. ¹⁰I-a mântuit din mâna celui ce-i ura și i-a răscumpărat din mâna vrăjmașului. ¹¹Apele i-au acoperit pe potrivnicii lor; n-a mai rămas niciunul din ei. ¹²Atunci au crezut cuvintele lui; au cântat lauda lui.

¹³Dar au uitat repede lucrările lui; n-au așteptat sfatul lui. ¹⁴În pustiu s-au lăsat pradă poftei, iar în locul pustiit l-au pus la încercare pe Tatăl nostru. ¹⁵Așa că le-a dat ce au cerut, dar a trimis o boală mistuitoare printre ei. ¹⁶În tabără l-au pizmuit pe Moise și pe Aaron, sfântul Tatălui nostru. ¹⁷Pământul s-a deschis și l-a înghițit pe Datan și a acoperit ceata lui Abiram. ¹⁸Un foc s-a aprins în ceata lor; o flacără i-a mistuit pe cei răi.

¹⁹La Horeb au făcut un vițel și s-au închinat unui chip turnat din metal. ²⁰Și-au schimbat slava pe chipul unui bou care paște iarbă. ²¹L-au uitat pe Tatăl nostru, Mântuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt, ²²minuni în țara lui Ham, fapte înfricoșătoare la Marea Roșie. ^b b v22 Țara lui Ham este un vechi nume poetic pentru Egipt. ²³De aceea a zis că îi va nimici —dacă Moise, alesul lui, nu s-ar fi așezat în spărtură înaintea lui, ca să-i abată mânia, ca să nu-i nimicească.

²⁴Apoi au disprețuit țara cea plăcută; n-au crezut făgăduința lui. ²⁵Au cârtit în corturile lor și n-au ascultat glasul Tatălui nostru. ²⁶De aceea și-a ridicat mâna și a jurat că îi va face să cadă în pustiu, ²⁷ca să-i facă pe urmașii lor să cadă printre neamuri și să-i împrăștie prin toate țările.

²⁸S-au alipit de Baal-Peor și au mâncat jertfe aduse unor zei fără viață. ²⁹L-au întărâtat la mânie cu faptele lor, și o urgie a izbucnit printre ei. ³⁰Dar Fineas s-a ridicat și a mijlocit, și urgia a fost oprită. ³¹Și i s-a socotit ca neprihănire, din neam în neam, pe vecie. ³²La apele Meriba l-au mâniat, și Moise a avut de suferit din pricina lor, ³³căci i-au amărât duhul, iar el a vorbit în necugetare.

³⁴N-au nimicit popoarele, așa cum le poruncise Tatăl nostru, ³⁵ci s-au amestecat cu neamurile și au învățat obiceiurile lor. ³⁶Au slujit idolilor lor, care au ajuns o cursă pentru ei. ³⁷Și-au jertfit fiii și fiicele demonilor. ³⁸Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și fiicelor lor, pe care i-au jertfit idolilor Canaanului, și țara a fost pângărită cu sânge. ³⁹S-au spurcat prin faptele lor și au curvit prin lucrările lor.

⁴⁰De aceea s-a aprins mânia Tatălui nostru împotriva poporului său, și s-a scârbit de moștenirea lui. ⁴¹I-a dat pe mâna neamurilor, și cei ce-i urau au stăpânit peste ei. ⁴²Vrăjmașii lor i-au asuprit, și au fost aduși sub puterea lor. ⁴³De multe ori i-a izbăvit, dar în toate planurile lor erau porniți spre răzvrătire și s-au afundat în păcatul lor. ⁴⁴Totuși a privit la strâmtorarea lor când le-a auzit strigătul. ⁴⁵Pentru ei și-a adus aminte de legământul său și s-a îndurat, după belșugul dragostei lui statornice. ⁴⁶A făcut ca toți cei ce-i țineau robi să aibă milă de ei.

⁴⁷Mântuiește-ne, Tată, și adună-ne dintre neamuri, ca să aducem mulțumiri numelui tău celui sfânt și să ne lăudăm în lauda ta.

⁴⁸Binecuvântat să fie Tatăl lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Și tot poporul să zică: „Amin!” Aleluia!