Psalmii 107

107 ¹Mulțumiți Tatălui nostru, căci este bun; dragostea lui de legământ dăinuie în veci.

²Să spună cei răscumpărați ai Tatălui nostru așa—cei pe care i-a răscumpărat din mâna vrăjmașului, ³și pe care i-a adunat din țări, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare.

⁴Unii rătăceau prin pustie, prin locuri părăsite, fără să găsească drum spre o cetate unde să se așeze. ⁵Flămânzi și însetați, li se topea sufletul în ei. ⁶Atunci au strigat către Tatăl nostru în necazul lor, și el i-a izbăvit din strâmtorarea lor. ⁷I-a călăuzit pe un drum drept, ca să ajungă la o cetate unde să se așeze. ⁸Să mulțumească Tatălui nostru pentru dragostea lui de legământ, pentru lucrările lui minunate față de fiii oamenilor. ⁹Căci el satură sufletul care tânjește și umple cu bunătăți sufletul flămând.

¹⁰Unii ședeau în întuneric și în umbra morții, robi în suferință și în lanțuri de fier, ¹¹pentru că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor Tatălui nostru și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt. ¹²De aceea le-a smerit inima prin muncă grea; s-au poticnit și nu era nimeni să-i ajute. ¹³Atunci au strigat către Tatăl nostru în necazul lor, și el i-a mântuit din strâmtorarea lor. ¹⁴I-a scos din întuneric și din umbra morții și le-a rupt lanțurile. ¹⁵Să mulțumească Tatălui nostru pentru dragostea lui de legământ, pentru lucrările lui minunate față de fiii oamenilor. ¹⁶Căci el sfărâmă porțile de aramă și taie zăvoarele de fier.

¹⁷Unii ajunseseră nebuni din pricina căilor lor de răzvrătire și, din pricina păcatelor lor, îndurau suferință. ¹⁸Li se scârbise sufletul de orice mâncare și ajunseseră la porțile morții. ¹⁹Atunci au strigat către Tatăl nostru în necazul lor, și el i-a mântuit din strâmtorarea lor. ²⁰A trimis cuvântul său și i-a vindecat și i-a scăpat din groapă. ²¹Să mulțumească Tatălui nostru pentru dragostea lui de legământ, pentru lucrările lui minunate față de fiii oamenilor. ²²Să aducă jertfe de mulțumire și să istorisească faptele lui cu cântări de bucurie.

²³Unii s-au coborât pe mare în corăbii, făcând negoț pe apele cele mari. ²⁴Aceștia au văzut lucrările Tatălui nostru și minunile lui în adânc. ²⁵Căci el a vorbit și a stârnit un vânt de furtună, care a ridicat sus valurile. ²⁶Se suiau spre ceruri și se coborau în adâncuri; li se topea curajul în fața primejdiei. ²⁷Se clătinau și se împleticeau ca niște bețivi, și toată priceperea lor era înghițită. ²⁸Atunci au strigat către Tatăl nostru în necazul lor, și el i-a scos din strâmtorarea lor. ²⁹A potolit furtuna până la o șoaptă, și valurile mării s-au liniștit. ³⁰Atunci s-au bucurat că apele s-au liniștit, și el i-a călăuzit la limanul dorit. ³¹Să mulțumească Tatălui nostru pentru dragostea lui de legământ, pentru lucrările lui minunate față de fiii oamenilor. ³²Să-l înalțe în adunarea poporului și să-l laude în sfatul bătrânilor.

³³El preface râurile în pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat, ³⁴pământul roditor în pustiu sărat, din pricina răutății celor ce locuiesc în el. ³⁵El preface pustiul în iazuri de apă, pământul uscat în izvoare de apă. ³⁶Acolo așază pe cei flămânzi, și ei își întemeiază o cetate de locuit. ³⁷Ei seamănă ogoare și sădesc vii care aduc un rod bogat. ³⁸El îi binecuvântează și se înmulțesc foarte, și nu lasă să li se împuțineze vitele.

³⁹Când sunt împuținați și umiliți prin asuprire, nenorocire și întristare, ⁴⁰el varsă dispreț peste domnitori și-i face să rătăcească prin pustiu fără cărare; ⁴¹dar pe cel nevoiaș îl ridică din suferință și le înmulțește familiile ca niște turme. ⁴²Cei drepți văd și se bucură, și orice răutate își închide gura.

⁴³Cine este înțelept să ia aminte la aceste lucruri și să înțeleagă dragostea de legământ a Tatălui nostru.