Iov 9

9 ¹Atunci Iov a răspuns: ²„Într-adevăr, știu că așa este. Dar cum ar putea un muritor să fie neprihănit înaintea lui Dumnezeu? ³Dacă cineva ar vrea să se certe cu el, nu i-ar putea răspunde nici măcar o dată din o mie. ⁴El este înțelept la inimă și puternic în tărie — cine s-a împotrivit vreodată lui și a ieșit nevătămat? ⁵El mută munții fără ca ei să știe și îi răstoarnă în mânia lui. ⁶El clatină pământul din locul lui, și stâlpii lui se cutremură. ⁷El poruncește soarelui, și acesta nu mai răsare; pecetluiește stelele. ⁸El singur a întins cerurile și calcă în picioare valurile mării. ⁹El a făcut Ursul, Orionul și Cloșca cu pui, și constelațiile cerului de la miazăzi. ¹⁰El face lucruri mari, de nepătruns, lucruri minunate, fără număr. ¹¹Iată, el trece pe lângă mine și nu-l văd; merge mai departe, dar nu-l pricep. ¹²Dacă el răpește, cine-l poate întoarce? Cine îi va zice: «Ce faci?» ¹³Dumnezeu nu-și întoarce mânia; sub el zac zdrobite ajutoarele lui Rahab, monstrul mării. ^a a v13 Rahab de aici nu este femeia din Ierihon, ci un nume străvechi al monstrului haosului din mare — o imagine poetică a oricărei puteri care i se împotrivește lui Dumnezeu. ¹⁴Cu cât mai puțin aș putea eu să-i răspund sau să-mi aleg cuvintele ca să mă cert cu el? ¹⁵Chiar dacă aș avea dreptate, nu i-aș putea răspunde; n-aș putea decât să-i cer îndurare judecătorului meu. ¹⁶Dacă aș striga și el mi-ar răspunde, n-aș crede că îmi ascultă glasul. ¹⁷Căci el mă zdrobește cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără pricină. ¹⁸Nu mă lasă să-mi trag sufletul, ci mă umple de amărăciune. ¹⁹Dacă e vorba de putere, el este cel puternic! Și dacă e vorba de dreptate, cine-l poate chema la judecată? ²⁰Chiar dacă aș avea dreptate, gura mea m-ar osândi; chiar de-aș fi fără vină, m-ar dovedi stricat. ²¹Sunt fără vină; nu-mi mai pasă de mine însumi; îmi disprețuiesc propria viață. ²²Totul este la fel; de aceea zic: el nimicește deopotrivă pe cel fără vină și pe cel rău. ²³Când o nenorocire neașteptată aduce moartea, el își bate joc de deznădejdea celor nevinovați. ²⁴Pământul este dat în mâna celor răi; el acoperă ochii judecătorilor lui. Dacă nu el, atunci cine? ²⁵Zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; fug și nu văd nimic bun. ²⁶Trec în grabă ca niște bărci de trestie, ca un vultur care se repede asupra prăzii. ²⁷Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea, îmi voi lăsa deoparte fața posomorâtă și voi fi vesel», ²⁸mă înspăimânt de toate durerile mele, căci știu că nu mă vei socoti nevinovat. ²⁹Voi fi osândit; de ce atunci să mă trudesc în zadar? ³⁰Chiar dacă m-aș spăla cu zăpadă și mi-aș curăța mâinile cu leșie, ³¹tot m-ai cufunda în groapă, și hainele mele s-ar scârbi de mine. ³²Căci el nu este un om ca mine, ca să-i răspund, ca să mergem împreună la judecată. ³³Nu este niciun mijlocitor între noi, care să-și pună mâna peste amândoi. ^b b v33 Iov tânjește după cineva care să poată sta între el și Dumnezeu — un mijlocitor care să-și pună mâna peste amândoi. Dorul acesta își găsește răspunsul în Isus, singurul mijlocitor între Dumnezeu și oameni (1 Tim 2:5). ³⁴Să-și ia nuiaua de deasupra mea, și să nu mă mai înspăimânte groaza de el. ³⁵Atunci aș vorbi fără să mă tem de el; dar așa cum stau lucrurile, nu sunt liber să fac asta.”