Iov 15

15 ¹Atunci Elifaz din Teman a răspuns: ²„Să răspundă oare un înțelept cu o cunoaștere deșartă și să-și umple pântecele cu vântul de răsărit? ^a a v2 Vântul de răsărit era siroco, vântul arzător al deșertului — un simbol recurent al deșertăciunii și al distrugerii în toată cartea lui Iov. ³Să se certe oare cu vorbe fără folos, cu cuvinte care nu aduc niciun bine? ⁴Dar tu nimicești frica de Dumnezeu și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu. ⁵Căci păcatul tău îți învață gura și tu alegi limba celor vicleni. ⁶Gura ta te osândește pe tine, nu eu; buzele tale mărturisesc împotriva ta. ⁷Ești tu oare primul om care s-a născut? Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor? ⁸Ai ascultat tu în sfatul lui Dumnezeu? Îți însușești numai tu înțelepciunea? ^b b v8 „Sfatul lui Dumnezeu” este adunarea cerească în care Dumnezeu prezidează împreună cu ființele Sale cerești — Elifaz își bate joc de pretenția lui Iov de a deține o cunoaștere tainică. ⁹Ce știi tu și noi nu știm? Ce înțelegi tu și nu se află și în noi? ¹⁰Între noi sunt oameni cărunți și bătrâni, mai vârstnici decât tatăl tău. ¹¹Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu și cuvântul rostit cu blândețe către tine? ¹²De ce te poartă inima ta și de ce îți scapără ochii, ¹³de îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași asemenea cuvinte să-ți curgă din gură? ¹⁴Ce este omul, ca să fie curat? Ce este cel născut din femeie, ca să fie neprihănit? ¹⁵Iată, Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi, iar cerurile nu sunt curate înaintea Lui; ¹⁶cu cât mai puțin cel ticălos și stricat, omul care bea nedreptatea ca pe apă! ¹⁷Îți voi arăta eu; ascultă-mă; îți voi spune ce am văzut, ¹⁸ceea ce înțelepții au vestit, fără să ascundă ce au primit de la părinții lor, ¹⁹cărora singuri le-a fost dată țara, când niciun străin nu venise încă printre ei. ²⁰Omul cel rău se zbate în dureri în toate zilele lui, în toți anii păstrați pentru cel necruțător. ²¹Sunete înspăimântătoare îi umplu urechile; în plină propășire vine nimicitorul asupra lui. ²²Nu crede că va scăpa din întuneric; este însemnat pentru sabie. ²³Rătăcește încoace și încolo după pâine, întrebând: «Unde este?» Știe că o zi de întuneric este aproape. ²⁴Necazul și neliniștea îl înspăimântă pe el; îl copleșesc ca un împărat gata de luptă, ²⁵pentru că și-a întins mâna împotriva lui Dumnezeu și L-a sfidat pe Cel Atotputernic, ²⁶năpustindu-se asupra Lui cu încăpățânare, cu un scut gros și întărit; ²⁷pentru că și-a acoperit fața cu grăsime și a îngrămădit grăsime pe șale, ²⁸s-a așezat în cetăți ruinate, în case în care nimeni n-ar trebui să locuiască, gata să ajungă grămezi de dărâmături. ²⁹Nu se va îmbogăți; averea lui nu va dăinui și avuția lui nu se va întinde peste țară. ³⁰Nu va scăpa din întuneric; o flacără îi va usca mlădițele, iar suflarea gurii lui Dumnezeu îl va spulbera. ³¹Să nu se încreadă în deșertăciune, amăgindu-se, căci deșertăciunea va fi răsplata lui. ³²Răsplata lui va fi plătită pe deplin înainte de vreme și ramura lui nu va înverzi. ³³Își va scutura strugurii necopți ca o vie și își va lepăda florile ca un măslin. ³⁴Căci ceata celor fără evlavie este stearpă și focul mistuie casele mituirii. ³⁵Zămislesc necaz și nasc răutate; pântecele lor pregătește înșelăciunea.”