Ieremia 34

34 ¹Cuvântul spus lui Ieremia din partea Tatălui nostru, când Nebucadnețar, împăratul Babilonului, toată oștirea lui, toate împărățiile peste care domnea și toate popoarele se luptau împotriva Ierusalimului și a tuturor cetăților lui:

²Tatăl nostru al lui Israel zice: Du-te, vorbește-i lui Zedechia, împăratul lui Iuda, și spune-i: Tatăl nostru zice: Dau cetatea aceasta în mâna împăratului Babilonului, iar el o va arde cu foc. ³Nu vei scăpa din mâna lui, ci vei fi prins negreșit și dat în mâna lui. Ochii tăi vor vedea ochii împăratului Babilonului, iar gura lui va vorbi cu gura ta, și vei merge la Babilon.

⁴Totuși ascultă cuvântul Tatălui tău, Zedechia, împărat al lui Iuda: Tatăl nostru zice că nu vei muri de sabie.

⁵Vei muri în pace. Cum s-au ars miresme pentru părinții tăi, împărații dinaintea ta, așa vor arde și pentru tine și te vor jeli: „Vai, stăpâne!” Eu am rostit cuvântul acesta, zice Tatăl tău.

⁶Atunci Ieremia, prorocul, a rostit toate aceste cuvinte lui Zedechia, împăratul lui Iuda, la Ierusalim, ⁷în timp ce oștirea împăratului Babilonului lupta împotriva Ierusalimului și a tuturor cetăților rămase ale lui Iuda — Lachis și Azeca, cele din urmă cetăți întărite care mai rămăseseră în Iuda.

Tatăl judecă un legământ încălcat

⁸Cuvântul spus lui Ieremia din partea Tatălui nostru, după ce împăratul Zedechia a făcut un legământ cu tot poporul din Ierusalim, vestindu-le slobozenia: ⁹ca fiecare să-și elibereze robii evrei și roabele evreice, pentru ca nimeni să nu-l mai țină în robie pe fratele său iudeu. ¹⁰Toate căpeteniile și tot poporul care intraseră în legământ au ascultat, fiecare eliberându-și robii și roabele, nemaiținându-i în robie; au ascultat și i-au eliberat. ¹¹Dar după aceea s-au răzgândit și i-au luat înapoi pe robii și pe roabele pe care îi eliberaseră și i-au silit din nou la robie.

¹²Atunci cuvântul Tatălui nostru a venit la Ieremia, zicând:

¹³Așa vorbește Tatăl nostru al lui Israel: „Eu însumi am făcut un legământ cu părinții voștri în ziua când i-am scos din țara Egiptului, din casa robiei, zicând: ¹⁴La capătul a șapte ani, fiecare să-și elibereze fratele evreu care i s-a vândut; după ce îți va fi slujit șase ani, lasă-l slobod. Dar părinții voștri nu m-au ascultat și nu și-au plecat urechea la mine. ¹⁵Voi v-ați întors de curând și ați făcut ce este drept în ochii mei, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său și făcând un legământ înaintea mea în casa care poartă numele meu. ¹⁶Dar v-ați răzgândit și ați pângărit numele meu: fiecare dintre voi i-a luat înapoi pe robii și pe roabele pe care îi eliberaserăți ca să plece slobozi și i-ați silit din nou la robie.”

¹⁷De aceea Tatăl nostru zice: „Nu m-ați ascultat ca să vestiți slobozenia, fiecare pentru fratele și pentru aproapele său. Așa că iată, vă vestesc Eu o slobozenie, zice Tatăl tău, pentru sabie, pentru ciumă și pentru foamete; și vă voi face o pricină de groază pentru toate împărățiile pământului. ¹⁸Îi voi da pe oamenii care au încălcat legământul meu, care nu au împlinit cuvintele legământului pe care l-au făcut înaintea mea, asemenea vițelului pe care l-au tăiat în două și printre bucățile căruia au trecut. ^a a v18 În ceremoniile de legământ din vechime, părțile treceau printre jumătățile unui animal înjunghiat, chemând asupra lor aceeași soartă dacă ar fi încălcat înțelegerea. ¹⁹pe căpeteniile lui Iuda și ale Ierusalimului, pe dregătorii de la curte, pe preoți și pe tot poporul țării care au trecut printre bucățile vițelului. ²⁰Îi voi da în mâna vrăjmașilor lor și în mâna celor ce vor să le ia viața. Trupurile lor moarte vor fi hrană pentru păsările cerului și pentru fiarele pământului. ²¹Iar pe Zedechia, împăratul lui Iuda, și pe căpeteniile lui îi voi da în mâna vrăjmașilor lor, în mâna celor ce vor să le ia viața și în mâna oștirii împăratului Babilonului, care s-a retras de la voi. ²²Iată, dau poruncă, zice Tatăl tău, și îi voi aduce înapoi împotriva cetății acesteia; vor lupta împotriva ei, o vor cuceri și o vor arde cu foc. Și voi preface cetățile lui Iuda într-o pustietate fără locuitori.”