Exodul 4

4 ¹Moise a răspuns: „Dar nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, căci vor zice: «Tatăl nostru nu ți s-a arătat.»”

²Tatăl nostru i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un toiag.”

³El a zis: „Aruncă-l la pământ.” Moise l-a aruncat la pământ, și toiagul s-a făcut șarpe, iar Moise a fugit de el.

⁴Dar Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă” — el și-a întins mâna, l-a apucat, și acesta s-a făcut toiag în mâna lui. ⁵„ca să creadă că Tatăl tău, Dumnezeul părinților lor — al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov — ți s-a arătat.”

⁶Apoi Tatăl nostru i-a zis: „Bagă-ți mâna în haină.” El și-a băgat-o, și când a scos-o, iată că mâna lui era plină de o boală de piele, albă ca zăpada.

⁷El a zis: „Bagă-ți mâna din nou în haină.” Moise și-a băgat-o, și când a scos-o, iată că se făcuse iarăși ca restul trupului său.

⁸„Dacă nu te vor crede și nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn. ⁹Iar dacă nici după aceste două semne nu vor crede și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s-o torni pe pământ uscat; și apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.”

¹⁰Dar Moise i-a zis Tatălui nostru: „Te rog, Stăpâne, Tatăl meu, eu niciodată n-am fost bun de vorbă, nici înainte, nici de când i-ai vorbit robului Tău, căci vorbesc greu și am limba greoaie.”

¹¹Atunci Tatăl nostru i-a zis: „Cine i-a dat omului gura? Cine îl face mut sau surd, văzător sau orb? Oare nu Eu, Tatăl tău? ¹²Acum du-te, și Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.”

¹³Dar el a zis: „Te rog, Stăpâne, Tatăl meu, trimite pe altcineva.”

¹⁴Atunci Tatăl nostru s-a aprins de mânie împotriva lui Moise și a zis: „Oare nu este Aaron, fratele tău, levitul? Știu că el vorbește bine. Chiar acum iese în întâmpinarea ta și, când te va vedea, se va bucura în inima lui. ¹⁵Vorbește-i și pune-i cuvintele în gură. Eu voi fi cu gura ta și cu a lui și vă voi învăța pe amândoi ce aveți de făcut. ¹⁶El va vorbi poporului în locul tău; îți va fi gură, iar tu îi vei fi ca Dumnezeu. ¹⁷Ia în mână toiagul acesta, cu care vei face semnele.”

Moise și Ietro se despart

¹⁸Moise s-a întors la Ietro, socrul său, și i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să mă întorc la frații mei din Egipt, ca să văd dacă mai sunt în viață.” Ietro i-a răspuns: „Du-te în pace.”

¹⁹Iar Tatăl nostru i-a zis lui Moise în Madian: „Întoarce-te în Egipt, căci toți cei care voiau să te omoare au murit.”

²⁰Moise și-a luat soția și fiii, i-a urcat pe un măgar și s-a întors în țara Egiptului. Și Moise a luat în mână toiagul Tatălui nostru.

²¹Apoi Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Când te vei întoarce în Egipt, să faci înaintea lui Faraon toate minunile pe care ți-am dat puterea să le faci. Dar Eu îi voi împietri inima și el nu va lăsa poporul să plece. ²²Atunci să-i spui lui Faraon: «Așa vorbește Tatăl nostru: Israel este fiul Meu întâi-născut, ^a a v22 Cu mult înainte ca Israel să fie un neam, Tatăl nostru a numit acest popor fiul Său întâi-născut — cel dintâi semn al familiei pe care o adună la Sine, împlinit atunci când Isus, adevăratul întâi-născut, deschide calea spre casă pentru toți copiii Săi. ²³și îți spun: lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească. Dacă nu vrei să-l lași să plece, îl voi omorî pe fiul tău întâi-născut.»”

²⁴La un popas pe drum, Tatăl nostru l-a întâlnit și a căutat să-l omoare. ^b b v24 Această scenă scurtă și tainică are în centrul ei semnul legământului, tăierea împrejur, pe care Moise o neglijase pentru fiul său. Gestul grabnic al Seforei readuce familia în legământ înainte ca Moise să poată conduce poporul Tatălui nostru. ²⁵Sefora a luat o piatră ascuțită, a tăiat prepuțul fiului ei, s-a atins cu el de picioarele lui Moise și a zis: „Cu adevărat, îmi ești un mire de sânge.”

²⁶Atunci Tatăl nostru l-a lăsat pe Moise. Și ea a zis: „Un mire de sânge”, din pricina tăierii împrejur.

²⁷Iar Tatăl nostru i-a zis lui Aaron: „Du-te în pustie, în întâmpinarea lui Moise.” El s-a dus, l-a întâlnit la muntele Tatălui nostru și l-a sărutat.

²⁸Moise i-a spus lui Aaron toate cuvintele Tatălui nostru cu care îl trimisese și toate semnele pe care îi poruncise să le facă. ²⁹Apoi Moise și Aaron s-au dus și i-au adunat pe toți bătrânii poporului lui Israel. ³⁰Aaron a spus toate cuvintele pe care Tatăl nostru i le spusese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. ³¹Și poporul a crezut. Auzind că Tatăl nostru venise în ajutorul poporului lui Israel și că le văzuse suferința, și-au plecat capetele și s-au închinat.