Faptele apostolilor 5

5 ¹Un om pe nume Anania, împreună cu soția sa Safira, a vândut o proprietate. ²A oprit pentru sine o parte din preț, cu știrea soției sale, și a adus doar o parte, punând-o la picioarele apostolilor. ³Dar Petru i-a zis: „Anania, de ce ți-a umplut Satana inima ca să-L minți pe Duhul Sfânt și să oprești o parte din prețul ogorului? ⁴Oare nu era al tău cât timp a rămas nevândut? Și după ce l-ai vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Tatăl nostru.” ^a a v4 Când Petru spune că a-L minți pe Duhul Sfânt înseamnă a-L minți pe Tatăl nostru, arată că Duhul este pe deplin Dumnezeu — nu o forță, ci o Persoană divină.

⁵Auzind aceste cuvinte, Anania a căzut jos și a murit; și o mare frică i-a cuprins pe toți cei ce auzeau. ⁶Atunci tinerii s-au ridicat, i-au învelit trupul, l-au scos afară și l-au îngropat. ⁷Cam după trei ore, a intrat și soția lui, fără să știe ce se întâmplase. ⁸Petru a întrebat-o: „Spune-mi, cu atât ați vândut ogorul?” Ea a zis: „Da, cu atât.”

⁹Atunci Petru i-a zis: „De ce v-ați înțeles să-L ispitiți pe Duhul Tatălui nostru? Iată, picioarele celor ce l-au îngropat pe soțul tău sunt la ușă și te vor scoate și pe tine.”

¹⁰Îndată a căzut la picioarele lui și a murit. Iar tinerii, intrând, au găsit-o moartă, au scos-o afară și au îngropat-o lângă soțul ei. ¹¹Și o mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auzeau despre aceste lucruri.

Semne și minuni prin apostoli

¹²Multe semne și minuni se făceau în popor prin mâinile apostolilor. Și toți se adunau laolaltă în Pridvorul lui Solomon. ¹³Niciunul dintre ceilalți nu îndrăznea să li se alăture, dar poporul îi prețuia mult. ¹⁴Totuși, tot mai mulți credincioși se adăugau la Domnul, mulțimi de bărbați și femei, ¹⁵așa încât scoteau bolnavii pe străzi și îi puneau pe paturi și pe așternuturi, în nădejdea că măcar umbra lui Petru va cădea peste vreunii dintre ei când trecea. ¹⁶Venea și mulțime din cetățile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi și oameni chinuiți de duhuri necurate; și toți erau vindecați.

Arestați, eliberați și întorși

¹⁷Dar marele preot s-a ridicat, el și toți cei cu el, adică partida saducheilor, și s-au umplut de invidie. ¹⁸Au pus mâna pe apostoli și i-au aruncat în temnița de obște. ¹⁹Dar noaptea, un înger al Tatălui nostru a deschis ușile temniței, i-a scos afară și le-a zis: ²⁰„Duceți-vă, stați în templu și spuneți poporului toate cuvintele acestei Vieți.”

²¹Auzind aceasta, au intrat în templu în zori și au început să învețe poporul. Iar când a venit marele preot și cei cu el, au adunat soborul, adică toată adunarea bătrânilor lui Israel, și au trimis la temniță ca să fie aduși. ²²Dar slujitorii, când au ajuns, nu i-au găsit în temniță; s-au întors și au dat de știre, ²³zicând: „Am găsit temnița încuiată cu toată grija și pe păzitori stând la uși, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru.”

²⁴Când au auzit aceste cuvinte, căpitanul gărzii templului și preoții cei mai de seamă au rămas nedumeriți și se întrebau ce avea să se întâmple. ²⁵Dar a venit cineva și le-a dat de știre: „Iată, oamenii pe care i-ați aruncat în temniță stau în templu și învață poporul!” ²⁶Atunci căpitanul s-a dus cu slujitorii și i-a adus, dar nu cu sila, pentru că se temeau să nu fie împroșcați cu pietre de către popor. ²⁷După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Și marele preot i-a întrebat, ²⁸zicând: „V-am poruncit cu toată asprimea să nu învățați în Numele acesta, și iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și vreți să aduceți asupra noastră sângele Omului acestuia.”

²⁹Dar Petru și apostolii au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai mult de Tatăl nostru decât de oameni. ³⁰Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați ucis, atârnându-L pe lemn. ³¹Tatăl nostru L-a înălțat la dreapta sa ca Domnitor și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. ³²Iar noi suntem martori ai acestor lucruri, și tot așa este și Duhul Sfânt, pe care Tatăl nostru L-a dat celor ce ascultă de el.”

³³Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat și voiau să-i omoare. ³⁴Dar un fariseu pe nume Gamaliel, un învățător al legii prețuit de tot poporul, s-a ridicat în sobor și a poruncit să fie scoși oamenii afară pentru puțin timp. ³⁵Apoi le-a zis: „Bărbați israeliți, luați bine seama la ce aveți de gând să faceți cu acești oameni. ³⁶Căci, înainte de aceste zile, s-a ridicat Teuda, care pretindea că este cineva; și i s-au alăturat cam patru sute de bărbați. El a fost ucis, și toți cei ce îl urmaseră s-au împrăștiat și s-au făcut de nimic. ³⁷După el s-a ridicat Iuda galileeanul, pe vremea recensământului, și a atras poporul după el. A pierit și el, și toți cei ce îl urmau au fost risipiți. ³⁸Acum iată ce vă spun: depărtați-vă de oamenii aceștia și lăsați-i în pace. Căci, dacă planul sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nărui; ³⁹dar, dacă este de la Tatăl nostru, nu-i veți putea nimici; ba s-ar putea să vă treziți luptând împotriva Tatălui nostru.” Și ei s-au lăsat înduplecați de el.

⁴⁰Înduplecați de el, au chemat apostolii, i-au bătut, le-au poruncit să nu mai vorbească în Numele lui Isus și le-au dat drumul. ⁴¹Ei au plecat dinaintea soborului, bucurându-se că au fost găsiți vrednici să fie batjocoriți pentru Numele acela. ⁴²Și în fiecare zi, în templu și prin case, nu încetau să învețe și să vestească vestea bună: Hristosul este Isus.