1 Corinteni 7

7 ¹Acum, cu privire la cele ce ați scris: „Este bine pentru un bărbat să nu se atingă de o femeie.” ²Dar, ca să se ferească de curvie, fiecare bărbat să-și aibă soția lui și fiecare femeie, soțul ei. ³Soțul să-i dea soției ce îi datorează și tot așa și soția, soțului ei. ⁴Soția nu are stăpânire asupra trupului ei, ci soțul; tot așa, nici soțul nu are stăpânire asupra trupului lui, ci soția. ⁵Să nu vă lipsiți unul pe altul, decât doar prin bună învoială, pentru un timp anumit, ca să vă dedicați rugăciunii; apoi veniți iarăși împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina lipsei voastre de înfrânare. ⁶Spun aceasta ca o îngăduință, nu ca o poruncă. ⁷Aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine. Dar fiecare are darul lui de la Tatăl nostru, unul într-un fel, altul în altul. ⁸Celor necăsătoriți și văduvelor le spun: este bine pentru ei să rămână ca mine. ⁹Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; este mai bine să se căsătorească decât să ardă de poftă. ¹⁰Celor căsătoriți le poruncesc, nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soțul ei. ¹¹Dar, dacă totuși se desparte, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei; iar soțul să nu-și lase soția.

¹²Celorlalți le spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea vrea să trăiască mai departe cu el, să nu o lase. ¹³Și dacă o femeie are un soț necredincios și el vrea să trăiască mai departe cu ea, să nu-l lase. ¹⁴Căci soțul necredincios este sfințit prin soția lui, și soția necredincioasă este sfințită prin fratele. Altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți. ¹⁵Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări, fratele sau sora nu este legat. Tatăl nostru v-a chemat la pace. ¹⁶Căci de unde știi tu, soție, dacă îți vei mântui soțul? Sau de unde știi tu, soțule, dacă îți vei mântui soția?

¹⁷Numai că fiecare să trăiască așa cum i-a rânduit Domnul, așa cum l-a chemat Tatăl nostru. Aceasta este rânduiala pe care o dau în toate bisericile. ¹⁸A fost cineva chemat fiind tăiat împrejur? Să nu se facă netăiat împrejur. A fost cineva chemat fiind netăiat împrejur? Să nu se taie împrejur. ¹⁹Tăierea împrejur nu este nimic, și netăierea împrejur nu este nimic, ci păzirea poruncilor Tatălui nostru. ²⁰Fiecare să rămână în starea în care a fost chemat. ²¹Ai fost chemat fiind rob? Să nu te neliniștească lucrul acesta. Dar, dacă poți să ajungi liber, folosește-te. ²²Căci robul chemat în Domnul este un om eliberat al Domnului; tot așa, cel liber care a fost chemat este rob al lui Hristos. ²³Ați fost cumpărați cu un preț; nu vă faceți robi ai oamenilor. ²⁴Fraților, în orice stare a fost chemat fiecare, în ea să rămână cu Tatăl nostru.

²⁵Cât despre cei necăsătoriți, n-am o poruncă de la Domnul; dar îmi dau părerea, ca unul pe care îndurarea Domnului l-a făcut vrednic de încredere. ²⁶Socotesc că este bine, din pricina strâmtorării de acum, ca omul să rămână așa cum este. ²⁷Ești legat de o soție? Nu căuta să fii dezlegat. Ești dezlegat de o soție? Nu căuta soție. ²⁸Dar, dacă te căsătorești, nu păcătuiești; și dacă o fecioară se mărită, nu păcătuiește. Totuși, unii ca aceștia vor avea necazuri în trup, și eu aș vrea să vă cruț de ele. ²⁹Iată ce vreau să spun, fraților: vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soții să fie ca și cum n-ar avea, ³⁰cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni nimic; ³¹și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi de ea; căci forma de acum a acestei lumi trece.

³²Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este căsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să-I placă Domnului. ³³Dar cine este căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă soției; ³⁴și este împărțit. Femeia nemăritată sau fecioara se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă în trup și în duh; dar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă soțului. ³⁵Vă spun aceasta pentru binele vostru, nu ca să vă pun o piedică, ci pentru o purtare cuviincioasă și pentru o dăruire neîmpărțită față de Domnul.

³⁶Dacă socotește cineva că se poartă necuviincios față de logodnica lui, și dacă pofta lui este puternică și trebuie să se întâmple așa, să facă ce voiește: să se căsătorească; nu păcătuiește. ³⁷Dar cine a rămas neclintit în inima lui, fără să fie silit, ci stăpân pe voința lui, și a hotărât în inima lui să-și păstreze logodnica, bine face. ³⁸Astfel, cine se căsătorește cu logodnica lui bine face, dar cine nu se căsătorește cu ea face și mai bine.

³⁹Soția este legată de soțul ei câtă vreme trăiește el; dar, dacă îi moare soțul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul. ⁴⁰Dar, după părerea mea, este mai fericită dacă rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul Tatălui nostru.