Ține înțelepciunea aproape
Un tată care privește de la fereastră povestește ce a văzut. Un tânăr fără minte merge spre o anumită casă la căderea serii și îl întâmpină o femeie care și-a făcut planurile și știe că bărbatul ei e plecat. El se ia după ea ca boul care merge la tăiere.
7 1Fiule, păstrează cuvintele mele și strânge în tine poruncile mele.
2Ține poruncile mele și vei trăi; păzește învățătura mea ca lumina ochilor tăi. 3Leagă-le la degetele tale; scrie-le pe tăblița inimii tale.
4Spune înțelepciunii: „Tu ești sora mea” și numește priceperea prietena ta cea mai dragă, 5ca să te ferească de femeia oprită, de străina cu vorbele ei mieroase.
6Căci de la fereastra casei mele priveam în jos prin zăbrelele mele, 7și am zărit printre cei naivi, am observat printre tineri un tânăr lipsit de minte, 8trecând pe stradă, aproape de colțul ei, apucând pe drumul spre casa ei, 9în amurg, pe când se stingea ziua, în întunericul nopții și în beznă.
10Și iată că o femeie îi iese în întâmpinare, îmbrăcată ca o desfrânată, cu viclenie în inimă. 11Ea este gălăgioasă și neînfrânată; picioarele ei nu stau acasă. 12Când pe stradă, când prin piețe, stă la pândă la fiecare colț. 13Ea îl apucă și îl sărută și, cu o față nerușinată, îi zice:
14„Aveam de adus jertfe de pace; astăzi mi-am împlinit juruințele. a a v14 Jertfa de pace era împărțită ca un ospăț — ea vrea să spună că are mâncare pregătită și un motiv de sărbătoare acasă. 15De aceea am ieșit să te întâmpin, să te caut cu nerăbdare, și te-am găsit. 16Mi-am așternut patul cu învelitori, cu pânzeturi colorate din Egipt. 17Mi-am parfumat patul cu smirnă, aloe și scorțișoară. 18Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineață; să ne pierdem în iubire. 19Căci bărbatul meu nu este acasă; a plecat într-o călătorie lungă. 20A luat cu el o pungă cu bani și nu se va întoarce acasă până la lună plină.”
21Cu toate vorbele ei ademenitoare îl înduplecă; cu buzele ei mieroase îl atrage. 22Deodată, el o urmează, ca un bou care merge la tăiere, ca un cerb care calcă în laț, 23până ce o săgeată îi străpunge ficatul; ca o pasăre care dă năvală în cursă, fără să știe că aceasta îl va costa viața.
24Acum, deci, fiii mei, ascultați-mă și luați aminte la ce vă spun. 25Să nu se abată inima ta spre căile ei; să nu rătăcești pe cărările ei. 26Căci ea a doborât multe victime; cei uciși de ea sunt o mulțime uriașă. 27Casa ei este drumul spre mormânt, care coboară spre odăile morții.
