Proverbele 29

29 ¹Cel care este mustrat adesea și totuși refuză să asculte va fi zdrobit dintr-odată, fără leac. ²Când cei neprihăniți propășesc, poporul se bucură, dar când stăpânesc cei răi, poporul geme. ³Omul care iubește înțelepciunea îi aduce bucurie tatălui său, dar cine se însoțește cu desfrânate își risipește averea. ⁴Prin dreptate, un împărat dă statornicie țării, dar cel lacom de mită o dărâmă. ⁵Omul care își lingușește aproapele întinde o cursă sub pașii lui. ⁶Cel rău este prins în laț de propriul păcat, dar cel neprihănit cântă și se bucură. ⁷Cel neprihănit se îngrijește de dreptatea celor săraci, dar cel rău nu are o astfel de pricepere. ⁸Batjocoritorii aprind o cetate, dar cei înțelepți potolesc mânia. ⁹Când un om înțelept se judecă cu un nebun, nebunul se înfurie și își bate joc, și nu este pace. ¹⁰Cei setoși de sânge îl urăsc pe cel neprihănit și caută să-l ucidă pe cel drept. ¹¹Nebunul își varsă toată mânia, dar înțeleptul o ține în frâu și rămâne liniștit. ¹²Dacă un stăpânitor ascultă minciunile, toți dregătorii lui ajung răi. ¹³Săracul și asupritorul au un lucru în comun: Tatăl nostru dă lumină ochilor amândurora. ¹⁴Dacă un împărat îi judecă cu nepărtinire pe cei săraci, tronul lui va fi întărit pe vecie. ¹⁵Nuiaua și mustrarea dau înțelepciune, dar copilul lăsat de capul lui îi aduce rușine mamei sale. ¹⁶Când se înmulțesc cei răi, se înmulțește și fărădelegea, dar cei neprihăniți vor vedea căderea celor răi. ¹⁷Pedepsește-ți fiul, și el îți va da liniște; va aduce desfătare inimii tale. ¹⁸Unde nu este descoperire, poporul este fără frâu, dar ferice de cel ce păzește legea. ¹⁹Un rob nu poate fi îndreptat numai prin vorbe; căci, chiar dacă înțelege, nu ascultă. ²⁰Vezi tu un om pripit la vorbă? Este mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. ²¹Răsfață-ți robul din copilărie, și la urmă va ajunge ca un moștenitor. ²²Omul mânios stârnește certuri, iar cel iute la mânie săvârșește multe păcate. ²³Mândria omului îl coboară, dar cel cu duh smerit dobândește cinste. ²⁴Cine se întovărășește cu un hoț își este singur vrăjmaș; aude blestemul, dar nu spune nimic. ^a a v24 „Blestemul” este un jurământ public care cere ca oricine a fost martor la nelegiuire să se înfățișeze și să depună mărturie. ²⁵Frica de om întinde o cursă, dar cine se încrede în Tatăl nostru este păzit. ²⁶Mulți caută bunăvoința stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Tatăl nostru. ²⁷Omul nedrept este o urâciune pentru cei neprihăniți, și cel drept este o urâciune pentru cei răi.