Proverbele 30

30 ¹Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache — rostirea. Omul grăiește: Sunt istovit, o, Tatăl meu; sunt istovit, o, Tatăl meu, și sleit de puteri. ²Cu adevărat, sunt prea necugetat ca să fiu om; nu am priceperea unui om. ³N-am învățat înțelepciunea și nu am cunoașterea Celui Sfânt. ⁴Cine s-a suit la cer și s-a coborât? Cine a strâns vântul în căușul mâinilor sale? Cine a învelit apele într-o haină? Cine a întemeiat toate marginile pământului? Care este numele său și care este numele fiului său? Cu siguranță știi! ^a a v4 Agur întreabă cine a făcut aceste lucruri și care este numele fiului său. Isus a dezlegat ghicitoarea: „Nimeni nu s-a suit în cer, în afară de Cel ce s-a coborât din cer — Fiul Omului” (Ioan 3:13). Tatăl are un Fiu. ⁵Orice cuvânt al Tatălui nostru se adeverește; el este un scut pentru cei ce se adăpostesc în el. ⁶Nu adăuga nimic la cuvintele lui, ca nu cumva să te mustre și să te dovedească mincinos. ⁷Două lucruri cer de la tine; nu mi le refuza înainte să mor: ⁸Ține neadevărul și minciuna departe de mine; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție; dă-mi doar pâinea care este partea mea, ⁹căci, dacă m-aș sătura, te-aș putea tăgădui și aș zice: „Cine este Dumnezeu?”, iar dacă aș fi sărac, aș putea fura și aș pângări Numele Dumnezeului meu. ¹⁰Nu defăima un slujitor înaintea stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme și să fii găsit vinovat. ¹¹Este un neam care își blestemă tatăl și nu-și binecuvântează mama. ¹²Este un neam curat în propriii ochi și totuși nespălat de necurăția lui. ¹³Este un neam — cât de trufași îi sunt ochii, cât de disprețuitoare îi sunt privirile! ¹⁴Este un neam ai cărui dinți sunt săbii și ale cărui măsele sunt cuțite, ca să-i înghită pe cei săraci de pe pământ și pe cei nevoiași dintre oameni. ¹⁵Lipitoarea are două fiice: „Dă!” și „Dă!” Trei lucruri nu se satură niciodată; patru nu spun niciodată: „Destul!”: ¹⁶Mormântul, pântecele sterp, pământul care niciodată nu se satură de apă și focul care nu spune niciodată: „Destul!” ¹⁷Ochiul care își bate joc de tată și disprețuiește să asculte de mamă — corbii din vale îl vor scobi, iar puii de vultur îl vor mânca. ¹⁸Trei lucruri sunt prea minunate pentru mine; patru nu le pot pricepe: ¹⁹calea vulturului pe cer, calea șarpelui pe stâncă, calea corăbiei în mijlocul mării și calea bărbatului cu o tânără. ²⁰Aceasta este calea femeii adultere: mănâncă, își șterge gura și spune: „N-am făcut niciun rău.” ²¹Sub trei lucruri se cutremură pământul; sub patru nu poate să rabde: ²²un slujitor când ajunge împărat și un nebun când se satură de mâncare; ²³o femeie neiubită când se mărită în sfârșit și o slujnică atunci când îi ia locul stăpânei sale. ²⁴Patru lucruri sunt mici pe pământ și totuși sunt nespus de înțelepte: ²⁵furnicile sunt un popor fără putere și totuși își strâng hrana în timpul verii; ²⁶iepurii de stâncă sunt un popor fără tărie și totuși își fac locuințele în stânci; ²⁷lăcustele nu au împărat și totuși toate înaintează în cete; ²⁸șopârla o poți prinde cu mâinile și totuși se află în palatele împăraților. ²⁹Trei lucruri pășesc falnic; patru umblă cu măreție: ³⁰leul, cel mai puternic dintre fiare, care nu se dă înapoi dinaintea nimănui; ³¹cocoșul semeț, țapul și un împărat cu oștirea lui alături. ³²Dacă ai fost nechibzuit, înălțându-te pe tine însuți, sau dacă ai pus la cale răul, pune-ți mâna la gură. ³³Căci baterea laptelui scoate unt, strângerea nasului scoate sânge, iar ațâțarea mâniei scoate ceartă.