Neemia 4

4 ¹Când a auzit Sanbalat că reconstruiam zidul, s-a mâniat și a fiert de furie și i-a batjocorit pe iudei. ²A zis înaintea fraților săi și a oștirii Samariei: „Ce fac acești iudei slabi? Vor reface ei zidul pentru ei înșiși? Vor aduce jertfe? Vor isprăvi într-o singură zi? Pot ei să readucă la viață pietrele din grămezile de moloz, arse cum sunt?”

³Tobia amonitul era lângă el și a zis: „Zidul acela de piatră pe care îl construiesc — chiar dacă s-ar urca o vulpe pe el, l-ar dărâma!”

⁴Ascultă-ne, Tatăl nostru, căci suntem disprețuiți. Întoarce batjocurile lor asupra capetelor lor și dă-i pradă într-o țară de robie. ⁵Nu trece cu vederea vina lor și nu lăsa păcatul lor să fie șters dinaintea ta, căci au aruncat insulte în fața constructorilor.

⁶Așa am reconstruit zidul până când tot a fost unit, până la jumătate din înălțimea lui, căci poporul a lucrat din toată inima.

⁷Dar când au auzit Sanbalat, Tobia, arabii, amoniții și asdodiții că reparațiile la zidurile Ierusalimului înaintau și că spărturile începeau să se închidă, s-au umplut de furie. ⁸Toți au uneltit împreună să vină și să lupte împotriva Ierusalimului și să-l arunce în învălmășeală.

⁹Dar noi ne-am rugat Tatălui nostru și am pus o strajă împotriva lor zi și noapte.

¹⁰Între timp, oamenii lui Iuda au zis: „Lucrătorii își pierd puterea și este atât de mult moloz, încât nu putem reconstrui zidul.” ¹¹Iar vrăjmașii noștri au zis: „Înainte să afle sau să ne vadă, vom fi chiar în mijlocul lor; îi vom ucide și vom pune capăt lucrării.”

¹²Atunci iudeii care locuiau lângă ei au venit și ne-au spus de zece ori: „Oriunde vă veți întoarce, vor veni împotriva noastră.”

¹³Așa că am așezat oameni în spatele porțiunilor celor mai joase ale zidului, în locurile descoperite, punându-i pe familii, cu săbiile, sulițele și arcurile lor. ¹⁴După ce am cercetat toate, m-am ridicat și am zis nobililor, dregătorilor și restului poporului: „Nu vă temeți de ei. Aduceți-vă aminte de Tatăl Suveran, cel mare și înfricoșător, și luptați pentru frații voștri, pentru fiii și fiicele voastre, pentru soțiile voastre și casele voastre.”

¹⁵Când au auzit vrăjmașii noștri că știam de uneltirea lor și că Tatăl nostru o zădărnicise, ne-am întors cu toții la zid, fiecare la lucrul lui. ¹⁶Din ziua aceea, jumătate dintre oamenii mei făceau lucrarea, în timp ce cealaltă jumătate erau înarmați cu sulițe, scuturi, arcuri și platoșe. Căpeteniile stăteau în spatele întregului popor al lui Iuda, ¹⁷care construia zidul. Cei ce cărau materiale își făceau lucrul cu o mână și țineau o armă cu cealaltă, ¹⁸și fiecare dintre constructori își purta sabia legată la șold în timp ce lucra. Dar omul care suna din trâmbiță stătea lângă mine. ¹⁹Atunci am zis nobililor, dregătorilor și restului poporului: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem despărțiți unul de altul de-a lungul zidului. ²⁰Oriunde veți auzi sunetul trâmbiței, adunați-vă la noi acolo. Tatăl nostru va lupta pentru noi!”

²¹Așa am continuat să lucrăm, jumătate dintre oameni ținând sulițe, de la revărsatul zorilor până la ivirea stelelor. ²²În vremea aceea am mai zis poporului: „Fiecare, împreună cu ajutorul său, să rămână noaptea în Ierusalim, ca să ne fie străji noaptea și lucrători ziua.” ²³Așa că nici eu, nici frații mei, nici oamenii mei, nici străjerii care mă urmau nu ne-am scos hainele; fiecare își ținea arma la îndemână, chiar și când mergea după apă.