Osea 10

10 ¹Israel era o viță bogată care își dădea rodul. Cu cât mai mult rod, cu atât mai multe altare a zidit; cu cât mai bogată era țara lui, cu atât mai frumoși și-a făcut stâlpii sacri. ²Inima lor este împărțită; acum trebuie să-și poarte vina. El le va dărâma altarele și le va sfărâma stâlpii sacri.

³Căci acum vor zice: „Nu avem împărat, pentru că nu ne-am temut de Tatăl nostru — și un împărat, ce ar putea face el pentru noi?” ⁴Ei spun doar vorbe, jurând jurăminte deșarte și făcând legăminte; de aceea judecata răsare ca buruienile otrăvitoare în brazdele unui ogor. ⁵Locuitorii Samariei tremură pentru vițelul din Bet-Aven. Poporul lui îl jelește, iar preoții lui idolești se tânguie pentru el, pentru slava lui care s-a depărtat de el. ^a a v5 Bet-Aven înseamnă „casa răutății” — redenumirea batjocoritoare dată de Osea cetății Betel, „casa lui Dumnezeu”, pentru că închinarea la vițel prinsese rădăcini acolo. ⁶Însuși idolul va fi dus în Asiria ca tribut marelui împărat. Pe Efraim îl va cuprinde rușinea, iar Israel se va rușina de propriile lui planuri. ⁷Împăratul Samariei va pieri ca o surcea aruncată pe apă. ⁸Înălțimile din Aven, păcatul lui Israel, vor fi nimicite. Spini și mărăcini vor crește peste altarele lor, și vor zice munților: „Acoperiți-ne!”, iar dealurilor: „Cădeți peste noi!” ^b b v8 Isus rostește chiar aceste cuvinte femeilor care plângeau pe drumul spre cruce (Luca 23:30), iar Ioan le aude din nou în ziua judecății (Apocalipsa 6:16).

⁹Din zilele Ghibei ai păcătuit, Israele; acolo s-au ridicat ei. Oare nu-i va ajunge războiul la Ghibea? ^c c v9 Ghibea: o crimă în grup săvârșită acolo a aprins un război aproape civil care era să-l nimicească pe Beniamin (Judecători 19–20). ¹⁰Când voi vrea, îi voi pedepsi, iar neamurile se vor strânge împotriva lor, legându-i strâns pentru îndoita lor vină.

¹¹Efraim era o juncană învățată căreia îi plăcea să treiere, și am cruțat gâtul ei frumos; dar acum voi pune jug pe Efraim, Iuda trebuie să are, iar Iacov trebuie să-și desțelenească pământul. ^d d v11 Treieratul (călcatul peste grâne) era o muncă ușoară și plăcută pentru boi; aratul însemna un jug greu de lemn apăsând pe grumaz — Dumnezeu îi îngăduise lui Efraim viața ușoară. ¹²Semănați pentru voi neprihănire; secerați rodul dragostei legământului; desțeleniți-vă pământul nelucrat. Căci este timpul să-L căutați pe Tatăl nostru, până va veni și va ploua neprihănire peste voi.

¹³Ai arat răutate; ai secerat nedreptate; ai mâncat rodul minciunii. Pentru că te-ai încrezut în calea ta, în mulțimea vitejilor tăi, ¹⁴vuietul bătăliei se va ridica împotriva poporului tău, și toate cetățuile tale vor fi pustiite, așa cum Șalman a pustiit Bet-Arbel în ziua războiului, când mamele au fost zdrobite împreună cu copiii lor. ¹⁵Așa ți se va face, Betele, din pricina marii tale răutăți. În zori împăratul lui Israel va fi nimicit cu totul.