Osea 11

11 ¹Când Israel era copil, l-am iubit, iar din Egipt l-am chemat pe fiul meu.

²Cu cât erau chemați, cu atât se îndepărtau; aduceau mereu jertfe baalilor și ardeau tămâie chipurilor cioplite. ³Totuși eu am fost cel care l-a învățat pe Efraim să umble, luându-l de brațe; dar ei n-au știut că eu i-am vindecat. ⁴I-am călăuzit cu funii de bunătate, cu legături de dragoste; am fost ca unul care ridică jugul de pe fălcile lor, și m-am aplecat ca să-i hrănesc.

⁵Nu se vor întoarce în țara Egiptului, ci Asiria va fi împăratul lor, pentru că n-au vrut să se întoarcă. ⁶Sabia se va năpusti asupra cetăților lor, va mistui zăvoarele porților lor și-i va nimici din pricina uneltirilor lor. ⁷Poporul meu este hotărât să se îndepărteze de mine; deși strigă către Cel Preaînalt, el nu-i va înălța nicidecum.

⁸Cum să te părăsesc, Efraime? Cum să te predau, Israele? Cum să te fac asemenea Admei? Cum să te tratez ca pe Țeboim? Mi se zbate inima înăuntrul meu; mila mea se încălzește și se înduioșează. ^a a v8 Aici inima însăși a Tatălui se întoarce împotriva judecății pe care poporul său o merită — el nu se îndură să-și părăsească copiii. Aceasta este dragostea care se înduplecă și care urmărește neîncetat, aflată chiar în miezul a ceea ce este el. ⁹Nu voi lucra după mânia mea aprigă; nu-l voi nimici din nou pe Efraim. Căci eu sunt Tatăl tău, nu un om, Cel Sfânt în mijlocul tău, și nu voi veni cu mânie. ¹⁰Vor merge după Tatăl nostru; el va răcni ca un leu. Când va răcni, copiii lui vor veni tremurând dinspre apus. ¹¹Vor veni tremurând ca păsările din Egipt, ca porumbeii din țara Asiriei, și-i voi așeza în casele lor, zice Tatăl nostru.

¹²Efraim m-a înconjurat cu minciuni, și casa lui Israel cu înșelăciune; dar Iuda încă umblă cu Tatăl nostru și îi este credincios Celui Sfânt.