Ezechiel 33

33 ¹Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²„Fiul omului, vorbește celor din poporul tău și spune-le: Când aduc sabia împotriva unei țări, poporul ei ia un om din mijlocul lor și și-l pune străjer, ³iar el vede sabia venind împotriva țării și sună din trâmbiță ca să avertizeze poporul, ⁴atunci, dacă cineva aude trâmbița, dar nu ia seama la avertizare, și vine sabia și îl ia, sângele lui va fi asupra capului său. ⁵A auzit sunetul trâmbiței și n-a luat seama la avertizare; sângele lui este asupra lui. Dacă ar fi luat seama la avertizare, și-ar fi scăpat viața. ⁶Dar dacă străjerul vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, iar poporul rămâne neavertizat, și vine sabia și ia pe unul dintre ei, acela moare din pricina vinovăției lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.

⁷„Pe tine, fiul omului, te-am pus străjer pentru casa lui Israel. Când auzi un cuvânt din gura mea, avertizează-i din partea mea.” ⁸Când îi spun celui rău: „Răule, vei muri negreșit”, iar tu nu vorbești ca să-l avertizezi să se întoarcă de la calea lui, el va muri din pricina vinovăției lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. ⁹Dar dacă îl avertizezi pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se întoarce de la ea, el moare din pricina păcatului său; însă tu ți-ai scăpat viața.

Întoarceți-vă și trăiți

¹⁰„Iar tu, fiul omului, spune-i casei lui Israel: Așa vorbiți voi: «Fărădelegile noastre și păcatele noastre sunt asupra noastră și ne prăpădim în ele. Cum am putea trăi?» ¹¹Spune-le: Pe viața mea, zice Stăpânul Tată, nu-mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci ca cel rău să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriți, casă a lui Israel?

¹²„Iar tu, fiul omului, spune celor din poporul tău: Neprihănirea celui neprihănit nu-l va scăpa în ziua când se răzvrătește, iar răutatea celui rău nu-l va face să cadă în ziua când se întoarce de la ea; cel neprihănit nu va putea trăi prin neprihănirea lui în ziua când păcătuiește. ¹³Dacă îi spun celui neprihănit: «Vei trăi negreșit», iar el se încrede în neprihănirea lui și face răul, niciuna dintre faptele lui neprihănite nu va mai fi amintită; el moare pentru răul pe care l-a făcut. ¹⁴Dacă îi spun celui rău: «Vei muri negreșit», iar el se întoarce de la păcatul său și face ce este drept și bine, ¹⁵dacă cel rău dă înapoi zălogul, întoarce ce a furat și umblă după legile vieții, fără să mai facă răul—el va trăi negreșit; nu va muri. ¹⁶Niciunul dintre păcatele pe care le-a săvârșit nu i se va mai aminti. A făcut ce este drept și bine; va trăi negreșit.

¹⁷„Cei din poporul tău zic: «Calea Stăpânului Tată nu este dreaptă»—dar calea lor este cea care nu este dreaptă. ¹⁸Când cel neprihănit se întoarce de la neprihănirea lui și face răul, va muri pentru aceasta. ¹⁹Iar când cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este drept și bine, va trăi prin aceasta. ²⁰Totuși voi ziceți: «Calea Stăpânului Tată nu este dreaptă.» Vă voi judeca pe fiecare după căile lui, casă a lui Israel.”

Ierusalimul a căzut

²¹În anul al doisprezecelea al robiei noastre, în luna a zecea, în ziua a cincea, a venit la mine un fugar din Ierusalim și a zis: „Cetatea a căzut.” ²²Mâna Tatălui nostru fusese peste mine în seara dinaintea sosirii fugarului, iar Tatăl nostru mi-a deschis gura înainte ca omul să vină la mine dimineața. Mi s-a deschis gura și nu am mai fost mut.

²³Apoi cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²⁴Fiul omului, cei ce locuiesc în aceste ruine din țara lui Israel spun mereu: „Avraam a fost un singur om, și totuși a luat țara în stăpânire; noi suntem mulți—cu siguranță țara ne-a fost dată nouă în stăpânire.” ²⁵De aceea, spune-le: Așa zice Stăpânul Tată: Voi mâncați carne cu sânge, vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge—și să stăpâniți țara? ²⁶Vă bizuiți pe săbiile voastre, săvârșiți lucruri scârboase și fiecare dintre voi preacurvește cu soția aproapelui său—și să stăpâniți atunci țara?

²⁷Spune-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: „Pe viața mea, cei din ruine vor cădea de sabie, pe cei de pe câmp îi voi da spre mâncare fiarelor sălbatice, iar cei din întărituri și din peșteri vor muri de ciumă. ²⁸Voi preface țara într-o pustietate și o paragină; mândria puterii ei se va sfârși, iar munții lui Israel vor rămâne pustii, fără nimeni care să treacă prin ei. ²⁹Atunci vor ști că eu sunt Tatăl lor, când voi preface țara într-o pustietate și o paragină din pricina tuturor lucrurilor scârboase pe care le-au făcut.”

³⁰Cât despre tine, fiul omului, cei din poporul tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și la ușile caselor, unul cu altul, fiecare cu fratele său: „Veniți, să auzim ce cuvânt vine de la Tatăl nostru. ³¹Ei vin la tine cum vine lumea, se așază înaintea ta ca poporul meu și ascultă cuvintele tale—dar nu le împlinesc. Căci cu gura lor vorbesc de dragoste, în timp ce inima lor aleargă după câștigul lor. ³²Iată, pentru ei tu ești ca o cântare de dragoste, cu glas plăcut și bine cântată; ei aud cuvintele tale, dar nu le împlinesc. ³³Iar când se va împlini—și se va împlini—vor ști că un proroc a fost în mijlocul lor.”