Niciodată săturat
Un om poate avea bogăție, cinste și o sută de copii și totuși să nu i se îngăduie să se bucure de nimic din ele; Învățătorul spune că un copil născut mort are mai multă odihnă decât el. Pofta nu se umple niciodată, înțelepciunea nu aduce niciun câștig și nimeni nu știe ce urmează.
6 1Este un rău pe care l-am văzut sub soare și care apasă greu asupra omenirii: 2Un om căruia Dumnezeu îi dă avuții, bogății și cinste, așa că nu-i lipsește nimic din ce își dorește sufletul lui — și totuși Dumnezeu nu-l lasă să mănânce din ele, ci un străin le mănâncă în locul lui. Aceasta este trecătoare, o boală dureroasă.
3Dacă un om are o sută de copii și trăiește mulți ani — oricât de lungă i-ar fi viața — dar sufletul lui nu se satură de bunătăți și nici măcar nu este îngropat, eu spun că un copil născut mort îi este mai fericit decât el. 4El vine ca un abur și se duce în întuneric, iar întunericul îi acoperă numele. 5Măcar că n-a văzut niciodată soarele și n-a cunoscut nimic, el are mai multă odihnă decât omul acela. 6Chiar dacă ar trăi de două ori câte o mie de ani, dar fără să se bucure vreodată de bine, oare nu merg toți în același loc? 7Toată truda omului este pentru gura lui, și totuși pofta nu i se satură niciodată. 8Ce avantaj are înțeleptul față de nebun? Ce câștigă săracul din faptul că știe să se poarte înaintea celorlalți? 9Mai bine ce privesc ochii decât rătăcirea dorinței. Și aceasta este trecătoare, o goană după vânt. 10Tot ce există a primit demult un nume, și se știe ce este omul; iar el nu se poate judeca cu cineva mai tare decât el.
11Cu cât sunt mai multe cuvinte, cu atât totul devine mai trecător — și cu ce folosește aceasta cuiva? 12Căci cine știe ce este bine pentru om în cele câteva zile ale vieții lui trecătoare, pe care o petrece ca o umbră? Și cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?
