Neamurile lăsate ca să-l pună la încercare pe Israel
Unele neamuri sunt lăsate în țară ca să se vadă dacă Israel va asculta. Când Israel Îl uită pe Tatăl său, Cușan-Rișeataim stăpânește opt ani, până când este ridicat Otniel. Mai târziu, stângaciul Ehud ascunde o sabie pe coapsa dreaptă, îl ucide pe grasul împărat Eglon în odaia lui de sus și încuie ușa.
3 1Acestea sunt neamurile pe care Tatăl nostru le-a lăsat ca să-l pună la încercare pe Israel — pe toți cei care nu cunoscuseră niciunul dintre războaiele Canaanului. 2(A făcut aceasta doar pentru ca generațiile lui Israel, care nu cunoscuseră războiul mai înainte, să-l învețe.) 3Neamurile erau: cei cinci domnitori ai filistenilor, toți canaaniții, sidonienii și heviții care locuiau în munții Libanului, de la muntele Baal-Hermon până la Lebo-Hamat. 4Ele erau menite să-l pună la încercare pe Israel — ca să se vadă dacă aveau să asculte de poruncile Tatălui nostru, date părinților lor prin Moise. 5Așa că israeliții au locuit în mijlocul canaaniților, hitiților, amoriților, periziților, heviților și iebusiților. 6S-au căsătorit cu fiicele acestor popoare, și-au dat propriile fiice fiilor lor și au slujit dumnezeilor lor.
Tatăl îl ridică pe Otniel
7Israel a făcut ce este rău în ochii Tatălui nostru, L-a uitat pe Tatăl lor și a slujit baalilor și așerelor. 8De aceea mânia Tatălui nostru s-a aprins împotriva lui Israel; i-a vândut în mâna lui Cușan-Rișeataim, împăratul Aram-Naharaimului, căruia Israel i-a slujit opt ani. 9Când israeliții au strigat către Tatăl nostru, El a ridicat un izbăvitor — pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb — care i-a izbăvit. 10Duhul Tatălui nostru a venit peste el, și el l-a judecat pe Israel. A ieșit la război, și Tatăl nostru l-a dat în mâna lui pe Cușan-Rișeataim, împăratul Aramului, iar mâna lui a biruit asupra lui Cușan-Rișeataim. 11Apoi țara a avut odihnă patruzeci de ani, până când a murit Otniel, fiul lui Chenaz.
Tatăl îl ridică pe Ehud
12Israeliții au făcut din nou ce este rău în ochii Tatălui nostru și, pentru că au făcut acest rău, Tatăl nostru l-a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel. 13Eglon i-a adunat pe amoniți și pe amaleciți, a mers și l-a lovit pe Israel, și au cucerit Cetatea Palmierilor. 14Israeliții i-au slujit lui Eglon, împăratul Moabului, optsprezece ani. 15Israeliții au strigat din nou către Tatăl nostru; El l-a ridicat ca izbăvitor pe Ehud, fiul lui Ghera, un beniamit stângaci. Prin el au trimis un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de aproape o jumătate de metru, și și-a legat-o sub haine, pe coapsa dreaptă. 17A adus darul lui Eglon, împăratul Moabului. Eglon era un om foarte gras. 18După ce a terminat de adus darul, Ehud i-a trimis înapoi pe oamenii care îl aduseseră. 19El însuși s-a întors de la idolii de lângă Ghilgal și a zis: „Am un mesaj tainic pentru tine, împărate.” Împăratul a zis: „Tăcere!”, și toți slujitorii lui au ieșit de la el.
20Ehud s-a apropiat de el, pe când ședea singur în odaia lui de sus, răcoroasă. Ehud a zis: „Am un cuvânt de la Dumnezeu pentru tine.” Împăratul s-a ridicat de pe scaunul său. 21Ehud a întins mâna stângă, a luat sabia de pe coapsa dreaptă și i-a înfipt-o lui Eglon în pântece. 22Mânerul a intrat după tăiș, și grăsimea s-a strâns peste el. Fiindcă Ehud nu a scos sabia din pântece, i-au ieșit măruntaiele. 23Ehud a ieșit în pridvor, a închis ușile odăii de sus după el și le-a încuiat.
24După ce a plecat el, slujitorii lui au venit și au văzut că ușile odăii de sus erau încuiate și au zis: „Trebuie că își face nevoile în odaia răcoroasă.” 25Au așteptat până li s-a făcut rușine, dar el tot nu deschidea ușile odăii de sus. Au luat deci cheia, le-au deschis și l-au găsit pe stăpânul lor căzut la pământ, mort.
26În timp ce ei zăboveau, Ehud a scăpat. A trecut dincolo de idoli și a fugit la Seira. 27Când a ajuns, a sunat din corn în ținutul muntos al lui Efraim, și israeliții au coborât împreună cu el din munți, cu Ehud în frunte. 28El le-a zis: „Urmați-mă, căci Tatăl nostru i-a dat pe vrăjmașii voștri, Moab, în mâna voastră.” Au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile Iordanului dinspre Moab și n-au lăsat pe nimeni să treacă. 29În vremea aceea au ucis aproape zece mii de moabiți, toți bărbați puternici și viteji; niciunul n-a scăpat. 30În ziua aceea Moabul a fost supus sub mâna lui Israel, și țara a avut odihnă optzeci de ani.
31După el a venit Șamgar, fiul lui Anat, care a ucis șase sute de filisteni cu o țepușă de boi; și el l-a izbăvit pe Israel.