Judecătorii 2

2 ¹Mesagerul Tatălui nostru s-a suit de la Ghilgal la Bochim și a zis: „V-am scos din Egipt în țara pe care le-am jurat-o părinților voștri. Am zis: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. ²Să nu faceți legământ cu poporul acestei țări; să dărâmați altarele lor.» Dar nu ați ascultat de glasul Meu. Ce ați făcut? ³De aceea acum zic: Nu îi voi izgoni dinaintea voastră; vă vor fi spini în coaste, iar dumnezeii lor o cursă pentru voi.”

⁴Când Mesagerul Tatălui nostru a rostit aceste cuvinte tuturor israeliților, poporul a izbucnit în plâns. ⁵Și au numit locul acela Bochim și au adus acolo jertfe Tatălui nostru. ^a a v5 Bochim înseamnă „cei ce plâng” — poporul a numit locul astfel din pricina plânsului care a izbucnit când au auzit cât de departe se îndepărtaseră de Tatăl lor.

Generația lui Iosua se stinge

⁶Când Iosua a dat drumul poporului, israeliții s-au dus fiecare să-și ia în stăpânire moștenirea de pământ. ⁷Poporul i-a slujit Tatălui nostru în toate zilele lui Iosua și ale bătrânilor care au trăit mai mult decât el și care văzuseră toată lucrarea cea mare pe care Tatăl nostru o făcuse pentru Israel. ⁸Iosua, fiul lui Nun, slujitorul Tatălui nostru, a murit la vârsta de 110 ani. ⁹L-au îngropat în ținutul moștenirii lui, la Timnat-Heres, în ținutul muntos al lui Efraim, la nord de muntele Gaaș.

O generație îl uită pe Tatăl

¹⁰Toată generația aceea a fost și ea adăugată la strămoșii săi, iar după ei s-a ridicat o altă generație, care nu-l cunoștea pe Tatăl nostru, nici lucrarea pe care o făcuse pentru Israel. ¹¹Poporul lui Israel a făcut ce este rău înaintea Tatălui nostru și a slujit baalilor. ¹²L-au părăsit pe Tatăl nostru, Dumnezeul părinților lor, care îi scosese din țara Egiptului. S-au luat după alți dumnezei dintre popoarele din jur, s-au închinat înaintea lor și l-au mâniat pe Tatăl nostru. ¹³L-au părăsit pe Tatăl nostru și au slujit lui Baal și Astarteelor. ¹⁴De aceea mânia Tatălui nostru s-a aprins împotriva lui Israel și i-a dat în mâna unor jefuitori care i-au prădat; i-a vândut vrăjmașilor din jur, așa că nu au mai putut sta împotriva lor. ¹⁵Oriunde ieșeau, mâna Tatălui nostru era împotriva lor spre nenorocire, cum le spusese și cum le jurase. Erau într-un necaz cumplit.

¹⁶Atunci Tatăl nostru a ridicat judecători care i-au izbăvit din mâna celor ce îi jefuiau. ¹⁷Dar nici de judecătorii lor nu au ascultat. Au curvit după alți dumnezei și s-au închinat înaintea lor, abătându-se repede de la calea pe care umblaseră părinții lor, care ascultaseră de poruncile Tatălui nostru; ei n-au făcut la fel. ¹⁸Când Tatăl nostru le ridica judecători, era cu fiecare judecător și îi scăpa din mâna vrăjmașilor lor în toate zilele acelui judecător; căci Tatălui nostru i se făcea milă de ei când îi auzea gemând sub apăsătorii lor. ¹⁹Dar când murea judecătorul, se întorceau și se stricau mai rău decât părinții lor, luându-se după alți dumnezei ca să le slujească și să se închine înaintea lor. Nu renunțau la niciuna dintre faptele lor, nici la căile lor îndărătnice.

²⁰De aceea mânia Tatălui nostru s-a aprins împotriva lui Israel și a zis: „Fiindcă neamul acesta a călcat legământul Meu pe care l-am poruncit părinților lor și nu a ascultat de glasul Meu, ²¹nici Eu nu voi mai izgoni dinaintea lor niciun neam pe care l-a lăsat Iosua când a murit, ²²ca să-l pun la încercare pe Israel prin ele: dacă vor ține calea Tatălui nostru, umblând pe ea cum au umblat părinții lor, sau nu.”

²³Așa că Tatăl nostru a lăsat neamurile acelea, neizgonindu-le degrabă, și nu le-a dat în mâna lui Iosua.