Ieremia 46

46 ¹Acesta este cuvântul Tatălui nostru care i-a venit profetului Ieremia despre neamuri.

Tatăl umilește Egiptul la Carchemiș

²Despre Egipt: împotriva armatei faraonului Neco, împăratul Egiptului, la Carchemiș, lângă Eufrat, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a învins-o în al patrulea an al lui Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda.

³„Pregătiți-vă scuturile – mari și mici – și înaintați la luptă! ⁴Înhămați caii; încălecați, călăreților! Luați-vă pozițiile, cu coifurile pe cap; lustruiți sulițele, îmbrăcați platoșele! ⁵De ce văd aceasta? Sunt îngroziți, dau înapoi; războinicii lor sunt doborâți. Fug în goană nebună, fără să se uite înapoi – groază de jur împrejur! zice Tatăl nostru. ⁶«Cel iute nu poate fugi, nici războinicul nu poate scăpa. În nord, lângă râul Eufrat, ei se împiedică și cad. ⁷Cine este acesta care se ridică precum Nilul, ca râurile ale căror ape se umflă?»”

⁸Egiptul se ridică precum Nilul, ca râurile ale căror ape se umflă. El zice: „Mă voi ridica, voi acoperi pământul; voi nimici cetățile și pe cei ce locuiesc în ele.” ⁹Năpustiți-vă, caii! Mânați turbate, carelor! Să iasă războinicii – Cuș și Put, care țin scutul, ludimii, care apucă și încordează arcul. ¹⁰Ziua aceea este a Tatălui oștirilor cerești, o zi de dreptate, ca să facă dreptate împotriva vrăjmașilor lui. Sabia va mistui până se va sătura, bând pe săturate din sângele lor; căci Tatăl oștirilor cerești aduce o jertfă în țara din nord, lângă râul Eufrat. ^a a v10 Bătălia este înfățișată ca o jertfă pe care o aduce Tatăl – dușmanii uciși sunt jertfa. ¹¹Suie-te în Galaad și adu balsam, fecioară, fiică a Egiptului! Poți să îngrămădești leacuri, dar nu este vindecare pentru tine. ¹²Neamurile au auzit de rușinea ta, și pământul este plin de strigătul tău; căci războinic se împiedică de războinic, și cad amândoi împreună.

¹³Cuvântul pe care l-a spus Tatăl nostru profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să lovească țara Egiptului:

¹⁴Vestiți în Egipt, dați de știre în Migdol; dați de știre în Memfis și în Tahpanes. Spuneți: „Luați-vă pozițiile și fiți gata, căci sabia mistuie totul în jurul vostru.”

¹⁵De ce sunt măturați vitejii tăi? Nu au putut sta în picioare, pentru că Tatăl nostru i-a doborât. ¹⁶A făcut pe mulți să se împiedice; ba chiar au căzut unul peste altul. Au zis: „Scoală-te! Să ne întoarcem la poporul nostru, în țara în care ne-am născut, departe de sabia asupritoare.” ¹⁷Acolo au strigat: „Faraonul, împăratul Egiptului, nu e decât zgomot; a lăsat să treacă vremea hotărâtă.” ¹⁸Viu sunt Eu, zice Împăratul, al cărui nume este Tatăl oștirilor cerești, unul va veni ca Taborul între munți, ca și Carmelul lângă mare. ^b b v18 Taborul și Carmelul erau două dintre cele mai proeminente și mai de neconfundat piscuri ale lui Israel – comparația înfățișează un cuceritor uriaș și de neoprit. ¹⁹Fă-ți bagajele pentru robie, fiică a Egiptului, tu care stai atât de în siguranță! Căci Memfisul va ajunge o pustietate, o ruină în care nu mai locuiește nimeni.

²⁰„Egiptul este o juncană frumoasă, dar un tăun înțepător din nord vine împotriva ei. ²¹Chiar și soldații ei plătiți din mijlocul ei sunt ca niște viței îngrășați; și ei se întorc și fug împreună, neputând sta în picioare, căci peste ei a venit ziua nenorocirii lor, vremea pedepsei lor. ²²Egiptul șuieră ca un șarpe care fuge, pe când vrăjmașul înaintează în putere; vin asupra ei cu topoare, ca niște tăietori de lemne. ²³Îi vor tăia pădurea, zice Tatăl nostru, oricât de deasă ar fi, căci ei sunt mai mulți decât lăcustele; nici nu pot fi numărați. ²⁴Fiica Egiptului va fi dată de rușine, dată în mâna unui popor din nord.”

²⁵„Tatăl oștirilor cerești, Tatăl nostru al lui Israel, zice: «Îl pedepsesc pe Amon, dumnezeul Tebei, pe Faraon, Egiptul, dumnezeii și împărații ei – pe Faraon și pe toți cei ce se încred în el.» ²⁶Îi voi da în mâna celor ce caută să le ia viața – în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și a ofițerilor lui. După aceea, Egiptul va fi locuit ca mai înainte, zice Tatăl nostru.

²⁷„Dar tu, nu te teme, Iacove, robul meu; nu te înspăimânta, Israele. Căci iată, te voi mântui din locuri îndepărtate, și pe copiii tăi din țara robiei lor. Iacov se va întoarce la liniște și tihnă, și nimeni nu-l va mai înspăimânta. ²⁸Nu te teme, Iacove, robul meu, zice Tatăl tău, căci Eu sunt cu tine. Chiar dacă voi nimici cu totul toate neamurile printre care te-am izgonit, pe tine nu te voi nimici cu totul. Te voi certa cu dreptate; nu te voi lăsa nicidecum nepedepsit.”