Isaia 42

42 ¹„Iată-L pe Robul meu — Isus — pe care Îl sprijin, Alesul meu, în care sufletul meu își găsește plăcerea. Am pus Duhul meu peste El; El va aduce dreptate neamurilor. ^a a v1 Matei aplică acest Rob uns cu Duhul direct lui Isus — citând aceste versete despre lucrarea Lui de vindecare în Matei 12:18-21. Robul din cele patru Cântări ale Robului din Isaia este Isus, adevăratul Israel. ²El nu va striga, nici nu-Și va ridica glasul, nici nu-l va face să se audă pe uliță. ³El nu va zdrobi o trestie frântă, nici nu va stinge un fitil ce arde slab; cu credincioșie va aduce dreptatea. ⁴El nu va slăbi, nici nu va fi zdrobit până nu va așeza dreptatea pe pământ; iar ostroavele așteaptă învățătura Lui.”

⁵Așa vorbește Tatăl nostru — el, Cel ce a făcut cerurile și le-a întins, Cel ce a desfășurat pământul și cele ce ies din el, Cel ce dă suflare poporului de pe el și duh celor ce umblă pe el:

⁶„Eu sunt Tatăl Tău; în neprihănire Te-am chemat; Te voi lua de mână și Te voi păzi; Te voi face legământ pentru popor, lumină pentru neamuri, ⁷ca să deschizi ochii orbilor, ca să scoți din temniță pe cei întemnițați — cei ce stau în întuneric în casa închisorii.

⁸„Eu sunt Tatăl vostru; acesta este numele meu; slava mea nu o dau altuia, nici lauda mea idolilor ciopliți. ⁹Iată, cele dintâi s-au împlinit, iar acum vestesc lucruri noi; înainte să răsară, vi le spun.”

Cântați o cântare nouă

¹⁰Cântați Tatălui nostru o cântare nouă, lauda lui de la marginea pământului — voi, cei ce vă coborâți pe mare, și tot ce o umple, ostroavele și locuitorii lor. ¹¹Pustia și cetățile ei să-și înalțe glasul, satele în care locuiește Chedar; locuitorii din Sela să cânte de bucurie, să strige din vârful munților. ¹²Să dea slavă Tatălui nostru și să vestească lauda lui în ostroave. ¹³Tatăl nostru iese ca un viteaz; ca un om de război își stârnește râvna; strigă, strigă tare, îi biruie pe vrăjmașii lui.

¹⁴Multă vreme am tăcut; am stat liniștit și m-am stăpânit. Acum însă voi striga ca o femeie în durerile nașterii; voi gâfâi și voi răsufla deodată. ¹⁵Voi pustii munți și dealuri și voi usca toată verdeața lor; voi preface râurile în ostroave și voi seca iazurile. ¹⁶Îi voi călăuzi pe orbi pe drumuri pe care nu le cunosc; îi voi povățui pe cărări pe care nu le-au știut. Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină și locurile aspre în loc neted. Acestea sunt lucrurile pe care le voi face și nu-i voi părăsi. ¹⁷Vor da înapoi și vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți, cei ce zic chipurilor turnate: „Voi sunteți dumnezeii noștri.”

Ochi care nu vor să vadă

¹⁸Voi, cei surzi, ascultați; și voi, cei orbi, priviți, ca să vedeți. ¹⁹Cine este orb, dacă nu robul meu, sau surd ca solul pe care îl trimit? Cine este orb ca cel ce este în pace cu mine, orb ca robul Tatălui nostru? ^b b v19 Israel este numit aici robul — poporul chemat să poarte mărturia Tatălui nostru, dar orb și surd față de această chemare. Mai înainte, în acest capitol (versetele 1-9), Robul este Isus — adevăratul Israel, care împlinește ceea ce Israel nu a putut. ²⁰Ai văzut multe lucruri, dar nu iei seama la ele; urechile îți sunt deschise, dar nu auzi.

²¹Tatălui nostru i-a plăcut, de dragul neprihănirii lui, să-și preamărească învățătura și să o facă slăvită. ²²Dar acesta este un popor prădat și jefuit, toți prinși în gropi și ascunși în temnițe. Au ajuns pradă și nimeni nu-i scapă, jaf și nimeni nu zice: „Dă înapoi!”

²³Cine dintre voi va asculta acestea, va lua aminte și va auzi ce va veni? ²⁴Cine l-a dat pe Iacov pradă jefuitorului și pe Israel celor ce jefuiesc? Oare nu Tatăl nostru, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au vrut să umble pe căile lui și n-au vrut să asculte de învățătura lui. ²⁵De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei lui și urgia războiului. Ea a izbucnit în flăcări împotriva lor de jur împrejur, dar n-au înțeles; i-a ars, dar nu au luat aminte.