Evrei 11

11 ¹Iar credința este încredințarea lucrurilor nădăjduite și convingerea lucrurilor nevăzute. ²Căci prin ea cei din vechime au primit mărturia lor bună. ³Prin credință înțelegem că prin cuvântul Tatălui nostru a fost întocmit universul, așa că ceea ce se vede nu a venit din ceea ce este vizibil.

⁴Prin credință i-a adus Abel Tatălui nostru o jertfă mai bună decât cea a lui Cain, prin care a fost dovedit neprihănit, Tatăl nostru dând mărturie despre el prin primirea darurilor sale. Deși a murit, prin credința sa el încă vorbește.

⁵Prin credință a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea, și nu a mai fost găsit, pentru că Tatăl nostru îl luase. Înainte de a fi luat, el a primit mărturia că era plăcut Tatălui nostru. ⁶Fără credință este cu neputință să-i fii plăcut, căci cine se apropie de Tatăl nostru trebuie să creadă că el există și că îi răsplătește pe cei care îl caută cu sinceritate.

⁷Prin credință Noe, înștiințat despre cele ce nu se vedeau încă, a construit cu evlavie o corabie ca să-și scape familia. Prin aceasta a osândit lumea și a ajuns moștenitor al neprihănirii care vine prin credință.

⁸Prin credință Avraam a ascultat de chemarea de a merge într-un loc pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat fără să știe unde merge. ⁹Prin credință s-a așezat el în țara făgăduinței ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacov, împreună-moștenitori ai aceleiași făgăduințe. ¹⁰Căci el aștepta cetatea care are temelii, al cărei meșter și ziditor este Tatăl nostru.

¹¹Prin credință însăși Sara a primit putere să zămislească, deși trecuse de vârsta ei, pentru că a crezut că cel ce făcuse făgăduința este credincios. ¹²De aceea, dintr-un singur om—și acela aproape mort—s-au născut urmași atât de mulți ca stelele cerului și nenumărați ca nisipul de pe țărmul mării.

¹³Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit ce fusese făgăduit—ci, văzându-l de departe și întâmpinându-l, au mărturisit că erau străini și pribegi pe pământ. ¹⁴Căci cei ce vorbesc astfel arată că își caută o patrie a lor. ¹⁵Dacă s-ar fi gândit la țara pe care o părăsiseră, ar fi avut vreme să se întoarcă. ¹⁶Dar ei doresc o patrie mai bună—adică una cerească. De aceea Tatălui nostru nu îi este rușine să fie numit Tatăl lor, căci le-a pregătit o cetate. ^a a v16 Epistola către Evrei reia formula legământului din Vechiul Testament — „Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu” — pe care Tatăl nostru a înțeles-o întotdeauna în termeni de familie: „Eu voi fi Tatăl lor, iar ei vor fi copiii mei”. Lui nu îi este rușine de numele de familie.

¹⁷Prin credință Avraam, când a fost pus la încercare, l-a adus jertfă pe Isaac; el, care primise făgăduințele, îl aducea jertfă pe singurul său fiu,

¹⁸el, căruia i se spusese: „Prin Isaac se vor numi urmașii tăi.”

¹⁹El s-a gândit că Tatăl nostru poate să-l învie chiar și din morți și, ca să zicem așa, l-a primit înapoi de acolo.

²⁰Prin credință Isaac a chemat asupra lui Iacov și Esau binecuvântări viitoare.

²¹Prin credință Iacov, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif și s-a închinat, sprijinindu-se pe vârful toiagului său.

²²Prin credință Iosif, când era pe moarte, a pomenit ieșirea fiilor lui Israel și a dat porunci cu privire la oasele sale.

²³Prin credință părinții lui Moise l-au ascuns trei luni după nașterea lui, pentru că vedeau că era un copil frumos, și nu s-au temut de porunca împăratului.

²⁴Prin credință Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon, ²⁵alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul Tatălui nostru decât să aibă plăcerile trecătoare ale păcatului. ²⁶El a socotit batjocura lui Hristos o bogăție mai mare decât comorile Egiptului, pentru că își îndrepta privirea spre răsplată. ²⁷Prin credință a părăsit Egiptul, fără să se teamă de mânia împăratului, și a rămas neclintit, ca și cum l-ar fi văzut pe Tatăl nostru, care este nevăzut. ²⁸Prin credință a ținut Paștele și stropirea cu sânge, ca nimicitorul celor întâi-născuți să nu se atingă de ei.

²⁹Prin credință au trecut ei Marea Roșie ca pe uscat, iar egiptenii, care au încercat să facă la fel, au fost înghițiți.

³⁰Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost înconjurate șapte zile.

³¹Prin credință Rahav, prostituata, n-a pierit împreună cu cei neascultători, pentru că le-a primit în pace pe iscoade.

³²Ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge vremea să vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David și Samuel și proroci, ³³care, prin credință, au cucerit împărății, au făcut dreptate, au dobândit făgăduințe, au astupat gurile leilor, ³⁴au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul sabiei, s-au întărit din slăbiciune, au ajuns puternici în război și au pus pe fugă oștirile străine. ³⁵Femeile și-au primit morții înapoi prin înviere; alții au fost chinuiți și n-au primit să fie eliberați, ca să dobândească o înviere mai bună. ³⁶Alții au îndurat batjocuri și biciuiri și chiar lanțuri și temniță. ³⁷Au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, uciși de sabie. Au rătăcit încoace și încolo îmbrăcați în piei de oaie și de capră—lipsiți de toate, prigoniți, asupriți. ³⁸Lumea nu era vrednică de ei—au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin gropile pământului.

³⁹Și toți aceștia, măcar că au primit mărturie bună pentru credința lor, n-au primit ce le fusese făgăduit, ⁴⁰pentru că Tatăl nostru rânduise ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi.