Ezra 9

9 ¹După ce s-au făcut acestea, s-au apropiat de mine căpeteniile și mi-au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit de popoarele din jur, cu urâciunile lor—canaaniții, hitiții, periziții, iebusiții, amoniții, moabiții, egiptenii și amoriții. ²Au luat dintre fetele lor neveste pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat sămânța sfântă cu popoarele din jur. Iar căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi la această necredincioșie.”

³Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat haina și mantia, mi-am smuls părul din cap și din barbă și am stat înmărmurit. ⁴Atunci s-au strâns la mine toți cei ce se cutremurau la cuvintele Dumnezeului lui Israel, Tatăl nostru, din pricina necredincioșiei celor întorși din robie, iar eu am stat înmărmurit până la jertfa de seară. ^a a v4 Jertfa de seară era jertfa zilnică obișnuită, adusă pe la ora trei după-amiaza.

⁵La jertfa de seară m-am ridicat din smerirea mea, cu haina și mantia sfâșiate, am căzut în genunchi și mi-am întins mâinile spre Tatăl meu, ⁶și am zis: „Tată, mi-e rușine și mă simt înjosit să-mi ridic fața spre tine, Tată, căci păcatele noastre s-au înălțat mai sus de capetele noastre, iar vina noastră a crescut până la ceruri. ⁷Din zilele părinților noștri și până azi am fost într-o mare vinovăție, și din pricina păcatelor noastre, noi—împărații noștri și preoții noștri—am fost dați pe mâna împăraților altor țări, pradă sabiei, robiei, jafului și rușinii fățișe de pe fața noastră, cum este astăzi. ⁸Dar acum, pentru o clipă, a venit har de la Tatăl nostru, care ne-a lăsat o rămășiță și ne-a dat un loc de sprijin statornic în locașul lui cel sfânt, ca să ne lumineze ochii și să ne dea puțină înviorare în robia noastră. ⁹Suntem robi, dar Tatăl nostru nu ne-a părăsit în robia noastră. Și-a întins dragostea legământului său peste noi înaintea împăraților Persiei, dându-ne iarăși viață, ca să ridicăm casa Tatălui nostru, să-i dregem dărâmăturile și să ne dea un zid de ocrotire în Iuda și în Ierusalim.

¹⁰Și acum, Tată, ce să mai spunem după toate acestea? Căci am părăsit poruncile tale,

¹¹pe care le-ai dat prin robii tăi, prorocii, când ai zis: «Țara în care intrați ca s-o luați în stăpânire este o țară întinată de necurăția popoarelor ei, ale căror obiceiuri scârboase au umplut-o de la un capăt la altul cu necurățiile lor. ¹²De aceea, să nu vă dați fetele după fiii lor și să nu luați pe fetele lor pentru fiii voștri și să nu căutați niciodată nici pacea, nici propășirea lor, ca să fiți tari, să mâncați bunătățile țării și să o lăsați moștenire copiilor voștri pe vecie.»

¹³După tot ce a venit peste noi din pricina faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății—și totuși tu, Tată, ne-ai cruțat, pedepsindu-ne mai puțin decât au meritat păcatele noastre, și ne-ai dat o rămășiță ca aceasta, ¹⁴Să călcăm noi iarăși poruncile tale și să ne încuscrim cu popoarele care fac aceste urâciuni? Oare nu te-ai mânia pe noi până ne-ai nimici, fără să mai rămână nicio rămășiță și niciun scăpat? ¹⁵Tată, Dumnezeul lui Israel, tu ești drept, căci noi am rămas o rămășiță scăpată, cum este astăzi. Iată-ne înaintea ta cu vina noastră, deși din pricina ei nimeni nu poate sta înaintea ta.”