2 Petru 2

2 ¹În popor s-au ridicat proroci mincinoși, așa cum și între voi vor fi învățători mincinoși. Ei vor strecura pe ascuns erezii pierzătoare și-L vor tăgădui chiar pe Stăpânul care i-a cumpărat, aducând asupra lor o grabnică pieire. ^a a v1 „Stăpânul care i-a cumpărat” este Isus, care a plătit pentru libertatea lor cu propriul său sânge — ceea ce face ca tăgăduirea lui să fie cu atât mai tragică. ²Mulți le vor urma în destrăbălări, și din pricina lor calea adevărului va fi vorbită de rău. ³În lăcomia lor, vă vor exploata cu vorbe născocite. Osânda lor, hotărâtă de multă vreme, nu stă degeaba, și pieirea lor nu dormitează.

⁴Căci dacă Tatăl nostru nu i-a cruțat pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în cea mai adâncă prăpastie a întunericului, ținuți în lanțuri în beznă, păstrați pentru judecată; ^b b v4 Tartarul este un loc de întemnițare pentru îngerii căzuți — un cuvânt diferit de termenul obișnuit pentru iad, care numește temnița unde duhurile răzvrătite așteaptă judecata. ⁵dacă n-a cruțat lumea veche, ci l-a păzit pe Noe, vestitor al neprihănirii, împreună cu alți șapte, când a adus potopul peste lumea celor nelegiuiți; ⁶și dacă a osândit cetățile Sodoma și Gomora, prefăcându-le în cenușă, ca pildă pentru ce îi așteaptă pe cei nelegiuiți; ⁷și dacă l-a izbăvit pe Lot cel neprihănit, sleit de purtarea nerușinată a celor fărădelege. ⁸căci omul acesta neprihănit, care locuia în mijlocul lor, își chinuia zi de zi sufletul său neprihănit din pricina faptelor nelegiuite pe care le vedea și le auzea, ⁹înseamnă că Tatăl nostru știe să-i izbăvească din încercare pe cei evlavioși și să-i țină pe cei nelegiuiți sub pedeapsă până în ziua judecății. ¹⁰mai ales pe cei ce aleargă după poftele întinate ale firii și disprețuiesc orice stăpânire. Îndrăzneți și îngâmfați, nu se tem să vorbească de rău ființele cerești. ¹¹pe când îngerii, mai mari în tărie și putere, nu aduc împotriva lor o judecată defăimătoare înaintea Tatălui nostru. ¹²Dar acești oameni, ca niște animale fără minte, născute din instinct ca să fie prinse și nimicite, vorbesc de rău ceea ce nu înțeleg și vor pieri în propria lor pieire, ¹³primind astfel plata nedreptății pentru răul făcut. Ei socotesc o plăcere să se desfete în plină zi. Sunt niște pete și niște cusururi, desfătându-se în înșelătoriile lor în timp ce ospătează împreună cu voi. ¹⁴Ochii lor sunt plini de preacurvie și nu se satură niciodată de păcat. Ademenesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă cu lăcomia — niște copii ai blestemului! ¹⁵Părăsind calea cea dreaptă, s-au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Beor, care a iubit plata nelegiuirii. ^c c v15 Balaam a fost un proroc de tocmeală, care a căutat banii mai mult decât credincioșia și a fost mustrat de propria sa măgăriță — povestea lui întreagă se află în Numeri 22–24. ¹⁶Dar a fost mustrat pentru fărădelegea lui: o măgăriță fără grai a vorbit cu glas omenesc și a oprit nebunia prorocului.

¹⁷Aceștia sunt niște izvoare secate, niște neguri mânate de furtună; lor le este păstrată bezna cea adâncă. ¹⁸Căci, rostind cuvinte umflate și deșarte, ademenesc prin poftele senzuale ale firii pe cei care de-abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. ¹⁹Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii — căci fiecare este robul lucrului care l-a biruit.

²⁰Căci dacă, după ce au scăpat de stricăciunea lumii prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se încurcă iarăși în ea și sunt biruiți, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi. ²¹Ar fi fost mai bine pentru ei să nu fi cunoscut niciodată calea neprihănirii decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le fusese dată. ²²Cu ei s-a întâmplat ceea ce spune zicala adevărată: „Câinele se întoarce la ce a vărsat” și „Scroafa spălată se întoarce să se tăvălească în mocirlă”.