2 Corinteni 10

10 ¹Eu, Pavel, vă îndemn eu însumi prin blândețea și bunătatea lui Hristos — eu, care sunt smerit când stau față în față cu voi, dar îndrăzneț față de voi când sunt departe. ²Vă rog ca, atunci când voi fi de față, să nu fiu nevoit să fiu îndrăzneț, cu încrederea cu care îmi propun să mă port față de cei ce socotesc că trăim după măsuri omenești. ³Căci, deși trăim în trup, nu ne luptăm după măsuri omenești. ⁴Căci armele cu care ne luptăm nu sunt doar omenești, ci puternice prin Tatăl nostru, ca să dărâme întărituri. ⁵Dărâmăm argumente și orice lucru semeț ridicat împotriva cunoașterii Tatălui nostru și robim orice gând, ca să asculte de Hristos. ⁶Și suntem gata să pedepsim orice faptă de neascultare, îndată ce ascultarea voastră va fi deplină.

⁷Voi vă uitați la lucruri după înfățișare. Dacă cineva este încredințat că este al lui Hristos, să se gândească iarăși la aceasta: așa cum el este al lui Hristos, tot așa suntem și noi. ⁸Căci, chiar dacă m-aș lăuda ceva mai mult cu autoritatea pe care ne-a dat-o Domnul — ca să vă zidim, nu ca să vă dărâmăm — tot nu m-aș rușina. ⁹Nu vreau să par că încerc să vă înspăimânt cu scrisorile mele. ¹⁰Căci ei zic: „Scrisorile lui sunt grele și puternice, dar când este de față este slab, iar vorbirea lui nu are nicio valoare.” ¹¹Un astfel de om să-și dea seama că ceea ce spunem prin scrisoare când suntem departe, aceea vom și face când vom fi de față.

¹²Nu îndrăznim să ne punem în rând sau să ne comparăm cu unii care se laudă pe ei înșiși. Măsurându-se pe ei după ei înșiși și comparându-se pe ei cu ei înșiși, nu dau dovadă de pricepere. ¹³Dar noi nu ne vom lăuda peste măsură, ci numai în măsura câmpului de lucru pe care ni l-a hotărât Tatăl nostru — o măsură care ajunge până la voi. ¹⁴Nu ne întindem prea mult, ca și cum n-am fi ajuns până la voi, căci noi am fost cei dintâi care au ajuns până la voi cu Evanghelia lui Hristos. ¹⁵Nu ne lăudăm peste măsură cu ostenelile altora, ci avem nădejdea că, pe măsură ce credința voastră crește, câmpul nostru de lucru între voi se va lărgi mult, ¹⁶ca să putem vesti Evanghelia în ținuturile de dincolo de voi, fără să ne lăudăm cu lucrarea deja făcută pe terenul altuia. ¹⁷Dar „cine se laudă, să se laude în Tatăl nostru.” ^a a v17 Pavel îl citează pe profetul Ieremia, unde Cel în care trebuie să ne lăudăm este Dumnezeul legământului care Se numește pe Sine Tată — astfel încât adevărata laudă nu stă în noi înșine, ci în el. ¹⁸Căci nu cine se laudă singur este dovedit vrednic, ci acela pe care îl laudă Tatăl nostru.