Inima lui Pavel pentru Israel
Poporul lui Pavel are o râvnă adevărată pentru Tatăl nostru, dar îndreptată greșit: să-și întemeieze o neprihănire proprie în locul neprihănirii lui. Alternativa este aproape, în gură și în inimă, deschisă oricui cheamă. Ceea ce ridică problema practică — nimeni nu aude dacă nu este trimis cineva.
10 1Fraților și surorilor, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Tatăl nostru pentru Israel este mântuirea lor. 2Mărturisesc despre ei că au râvnă pentru Tatăl nostru, dar nu după cunoaștere. 3Necunoscând neprihănirea Tatălui nostru și căutând să și-o statornicească pe a lor, nu s-au supus neprihănirii Tatălui nostru. 4Căci Hristos este ținta legii, ca toți cei care cred să primească neprihănirea.
5Căci Moise scrie despre neprihănirea întemeiată pe lege: „Cel care face aceste lucruri va trăi prin ele.”
6Dar neprihănirea întemeiată pe credință spune: „Să nu zici în inima ta: «Cine se va sui la cer?»” (adică, ca să-L coboare pe Hristos). 7„sau: «Cine se va coborî în adânc?»” (adică, ca să-L ridice pe Hristos dintre cei morți). 8Dar ce spune? „Cuvântul este aproape de tine, în gura ta și în inima ta” — adică cuvântul credinței pe care îl vestim: 9Dacă mărturisești cu gura ta că Isus este Domnul și crezi în inima ta că Tatăl nostru L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit. 10Căci cu inima crezi și ești îndreptățit înaintea Tatălui nostru, iar cu gura mărturisești și ești mântuit. 11Căci Scriptura spune: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” 12Nu este nicio deosebire între iudeu și grec: același Domn este Domnul tuturor, darnic cu toți cei care Îl cheamă. 13Căci „oricine va chema Numele Domnului nostru Isus va fi mântuit.” a a v13 Pavel ia făgăduința că „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” și o aplică la Isus — a-L chema pe Domnul înseamnă a-L chema pe El.
14Dar cum să-L cheme pe Acela în care n-au crezut? Cum să creadă în Acela despre care n-au auzit? Și cum să audă, dacă nu este cineva care să predice? 15Și cum să-L vestească, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor care aduc vestea cea bună!”
16Dar nu toți au ascultat de vestea cea bună, căci Isaia spune: „Tată, cine a crezut vestirea noastră?” 17Așadar, credința vine din auzire, iar auzirea vine prin cuvântul despre Hristos. 18Dar întreb: oare n-au auzit? Ba da, au auzit: „Sunetul lor a străbătut tot pământul și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.”
19Dar întreb: oare n-a știut Israel? Mai întâi, Moise spune: „Vă voi stârni la gelozie printr-un neam care nu este un neam, vă voi mânia printr-un neam fără pricepere.”
20Iar Isaia îndrăznește să spună: „Am fost găsit de cei care nu mă căutau; m-am arătat celor care nu întrebau de mine.”
21Dar despre Israel spune: „Toată ziua mi-am întins mâinile spre un popor neascultător și răzvrătit.”
