Romani 11

11 ¹Întreb deci: oare Tatăl nostru și-a lepădat poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din neamul lui Avraam, din seminția lui Beniamin. ²Tatăl nostru nu și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce spune Scriptura despre Ilie, cum se roagă el Tatălui nostru împotriva lui Israel? ³„Tată, ei i-au ucis pe profeții tăi, ți-au dărâmat altarele; am rămas doar eu, și ei caută să-mi ia viața.”

⁴Răspunsul lui Dumnezeu: „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ^a a v4 Baal era idolul principal al canaaniților, venerat pe scară largă în tot Israelul pe vremea lui Ilie.

⁵Tot așa, și în vremea de acum este o rămășiță, aleasă prin har. ⁶Dar dacă este prin har, nu mai este prin fapte; altfel, harul n-ar mai fi har.

⁷Ce urmează atunci? Israel n-a dobândit ce căuta; cei aleși au dobândit, dar ceilalți au fost împietriți. ⁸după cum este scris: „Tatăl nostru le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.”

⁹Și David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laț, într-un prilej de poticnire și într-o răsplată pentru ei. ¹⁰Să li se întunece ochii ca să nu mai vadă și încovoaie-le spinarea pe vecie.”

¹¹Întreb deci: oare s-au poticnit ei ca să cadă de tot? Nicidecum! Dimpotrivă, prin căderea lor a venit mântuirea pentru neamuri, ca să-l facă gelos pe Israel. ¹²Dar dacă păcatul lor îmbogățește lumea, și căderea lor îmbogățește neamurile, cu cât mai mult plinătatea lor!

¹³Vouă, neamurilor, vă spun: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi cinstesc slujba, ¹⁴în nădejdea că voi stârni cumva gelozia neamului meu și voi mântui pe unii dintre ei. ¹⁵Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va aduce primirea lor înapoi, dacă nu viață din morți? ¹⁶Dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și plămădeala este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte. ¹⁷Dacă unele ramuri au fost rupte, și tu, un lăstar de măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele, având parte de rădăcina bogată a măslinului, ¹⁸nu te lăuda față de ramuri. Dacă te lauzi, nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine. ¹⁹Vei zice atunci: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu.” ²⁰Adevărat. Ele au fost rupte din pricina necredinței, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te! ²¹Căci, dacă Tatăl nostru n-a cruțat ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine. ²²Uită-te dar la bunătatea și la asprimea Tatălui nostru: asprime față de cei căzuți, și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea aceasta; altfel, și tu vei fi tăiat. ²³Și ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți, căci Tatăl nostru poate să-i altoiască iarăși. ²⁴Căci, dacă tu ai fost tăiat dintr-un măslin sălbatic din fire și, împotriva firii, ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoite ramurile firești înapoi în propriul lor măslin?

Tot Israelul va fi mântuit

²⁵Fraților, nu vreau să nu cunoașteți taina aceasta, ca să nu vă credeți înțelepți în ochii voștri: o parte din Israel a fost împietrită, până va intra numărul deplin al neamurilor.

²⁶Și astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion și va înlătura răul din Iacov, ^b b v26 Izbăvitorul care vine din Sion este Isus — izbăvitorul pe care Tatăl nostru l-a făgăduit prin Isaia, cel care întoarce poporul său de la păcat. ²⁷și acesta va fi legământul meu cu ei, când le voi șterge păcatele.”

²⁸În ce privește Evanghelia, ei sunt vrăjmași de dragul vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți din pricina părinților. ²⁹Căci darurile și chemarea Tatălui nostru nu se pot lua înapoi. ³⁰Căci, după cum voi, odinioară, n-ați ascultat de Tatăl nostru, dar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea lor, ³¹tot așa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei acum îndurare. ³²Căci Tatăl nostru i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.

³³O, adâncul bogăției, înțelepciunii și cunoașterii Tatălui nostru! Cât de nepătrunse sunt judecățile lui și cât de neurmărite sunt căile lui! ³⁴„Căci cine a cunoscut gândul Tatălui nostru? Sau cine a fost sfetnicul lui? ³⁵Sau cine i-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” ³⁶Căci din el, prin el și pentru el sunt toate lucrurile. A lui să fie slava în veci! Amin.