Oferiți Tatălui nostru
După unsprezece capitole de argumentare, răspunsul cerut este un trup — viața obișnuită adusă Tatălui nostru, o minte reînnoită, nu turnată în tiparul veacului. Apoi lucruri concrete: folosește darul pe care îl ai cu adevărat, iubește fără prefăcătorie, binecuvântează-i pe prigonitori, refuză răzbunarea, biruiește răul prin bine.
12 1Așadar, fraților și surorilor, prin îndurările Tatălui nostru vă îndemn: oferiți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă și plăcută lui — aceasta este închinarea voastră adevărată și rațională. 2Nu vă lăsați modelați după veacul acesta, ci lăsați-vă transformați prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi voia Tatălui nostru — cea bună, plăcută și desăvârșită.
3Prin harul care mi-a fost dat, îi spun fiecăruia dintre voi: să nu aveți despre voi o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să gândiți cu judecată cumpătată, fiecare după măsura de credință pe care i-a dat-o Tatăl nostru. 4Căci, așa cum un singur trup are multe mădulare, și mădularele nu au toate aceeași lucrare, 5tot așa și noi, deși mulți, suntem un singur trup în Hristos, iar fiecare dintre noi le aparține celorlalți. 6Avem daruri felurite, după harul care ne-a fost dat: dacă este proorocie, să o folosim după măsura credinței noastre; 7dacă este slujire, să ne dăruim slujirii; cine învață pe alții, să stăruie în învățătură; 8cine îmbărbătează, să îmbărbăteze; cine dă, să dea cu dărnicie; cine conduce, să conducă cu râvnă; cine face milostenie, să o facă cu bucurie.
9Dragostea să fie neprefăcută. Urâți răul; lipiți-vă de bine. 10Iubiți-vă unii pe alții cu dragoste frățească. Întreceți-vă în a vă cinsti unii pe alții. 11Să nu vă lipsească râvna, ci fiți plini de foc în duh, slujind Domnului. 12Bucurați-vă în nădejde, fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune. 13Luați parte la nevoile celor din poporul Tatălui nostru; căutați să fiți primitori de oaspeți.
14Binecuvântați-i pe cei ce vă prigonesc; binecuvântați și nu blestemați. 15Bucurați-vă cu cei ce se bucură; plângeți cu cei ce plâng. 16Trăiți în bună înțelegere unii cu alții. Nu fiți îngâmfați, ci apropiați-vă de cei smeriți. Nu vă socotiți înțelepți în ochii voștri. 17Nu răsplătiți nimănui răul cu rău; îngrijiți-vă să faceți ce este cinstit înaintea tuturor. 18Dacă este cu putință, atât cât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.
19Preaiubiților, nu vă răzbunați singuri, ci lăsați loc mâniei Tatălui nostru. Căci este scris: Răzbunarea este a Mea, Eu voi răsplăti, zice Tatăl nostru.
20Dimpotrivă: „Dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce; dacă îi este sete, dă-i să bea; făcând aceasta, vei îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lui.” a a v20 A îngrămădi cărbuni aprinși pe capul unui vrăjmaș înfățișează copleșirea lui cu rușine sau mustrare prin bunătate neașteptată.
21Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine.