Proverbele 20

20 ¹Vinul este un batjocoritor, băutura tare este gâlcevitoare, și oricine se clatină din cauza ei nu este înțelept. ²Groaza de un împărat este ca răcnetul unui leu; cine îl stârnește la mânie își pierde viața. ³Este o cinste pentru om să se ferească de certuri, dar orice nebun este gata de ceartă. ⁴Leneșul nu ară toamna; de aceea la seceriș caută roadă și nu găsește nimic. ⁵Gândurile din inima omului sunt ape adânci, dar omul priceput le scoate la lumină. ⁶Mulți oameni își trâmbițează propria dragoste statornică, dar un om credincios—cine poate găsi? ⁷Cel neprihănit umblă în integritatea sa; ferice de copiii lui după el! ⁸Împăratul care șade pe scaunul de judecată vântură cu privirea tot răul. ⁹Cine poate spune: „Mi-am păstrat inima curată; sunt curățit de păcatul meu”? ¹⁰Două feluri de greutăți și două feluri de măsuri— pe amândouă le urăște Tatăl nostru. ¹¹Chiar și copilul se cunoaște după faptele lui, după cum este purtarea lui, curată și dreaptă. ¹²Urechea care aude și ochiul care vede—pe amândouă le-a făcut Tatăl nostru. ¹³Nu iubi somnul, ca să nu sărăcești; deschide-ți ochii și te vei sătura de pâine. ¹⁴„Rău, rău!” zice cumpărătorul—apoi pleacă și se laudă cu târgul făcut. ¹⁵Este aur și sunt multe mărgăritare, dar buzele care rostesc cunoaștere sunt o comoară rară. ¹⁶Ia-i haina celui ce s-a pus chezaș pentru un străin; ține-o drept zălog când face așa pentru niște străini. ¹⁷Pâinea dobândită prin înșelăciune este dulce la gust, dar pe urmă gura se umple de pietriș. ¹⁸Planurile se întăresc prin sfat; de aceea poartă război numai cu îndrumare înțeleaptă. ¹⁹Cel ce umblă cu bârfe dă pe față ce e tainic; de aceea nu te întovărăși cu un flecar. ²⁰Cine își blestemă tatăl sau mama— candela i se va stinge în bezna cea mai neagră. ²¹O moștenire dobândită prea repede la început nu va fi binecuvântată la sfârșit. ²²Nu spune: „Voi răsplăti răul cu rău”. Așteaptă-l pe Tatăl nostru, și el te va izbăvi. ²³Tatăl nostru urăște cele două feluri de greutăți, și cântarul mincinos nu este bun. ²⁴Pașii omului sunt îndrumați de Tatăl nostru; cum ar putea atunci cineva să-și înțeleagă propriul drum? ²⁵Este o cursă să făgăduiești ceva în pripă și abia mai târziu să cântărești juruința. ²⁶Un împărat înțelept vântură pe cei răi și trece peste ei cu roata de treierat. ²⁷Duhul omului este candela Tatălui nostru, care cercetează toate cele mai ascunse adâncuri. ²⁸Dragostea statornică și credincioșia îl păzesc pe împărat; prin dragoste statornică i se sprijină tronul. ²⁹Slava tinerilor este puterea lor, dar podoaba bătrânilor sunt perii albi. ³⁰Loviturile care rănesc curăță răul, și bătăile curăță cele mai ascunse adâncuri.