Proverbele 19

19 ¹Mai bun este săracul care umblă în integritatea lui decât cel ale cărui cuvinte sunt strâmbe și care este un nebun. ²De asemenea, râvna fără cunoaștere nu este bună, și cine se grăbește greșește calea. ³Nebunia omului îi strică drumul, dar inima lui se mânie împotriva Tatălui nostru. ⁴Bogăția adaugă mulți prieteni, dar săracul este despărțit de prietenul lui. ⁵Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, și cel ce rostește minciuni nu va scăpa. ⁶Mulți caută bunăvoința celui darnic, și oricine este prieten cu cel ce dă daruri. ⁷Toți frații săracului îl urăsc; cu atât mai mult se depărtează prietenii lui de el! El strigă după ei, dar s-au dus. ⁸Cine dobândește înțelepciune își iubește sufletul; cine păzește priceperea va găsi binele. ⁹Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit, și cel ce rostește minciuni va pieri. ¹⁰Huzurul nu i se potrivește nebunului—cu atât mai puțin unui rob să stăpânească peste prinți. ¹¹Priceperea omului îl face încet la mânie, și este o cinste pentru el să treacă cu vederea o jignire. ¹²Mânia împăratului este ca răcnetul leului, dar bunăvoința lui este ca roua pe iarbă. ¹³Un fiu nebun este o nenorocire pentru tatăl său, iar cearta soției este o picurare necurmată. ¹⁴Casa și bogăția sunt o moștenire de la părinți, dar o soție chibzuită este de la Tatăl nostru. ¹⁵Lenea aruncă în somn adânc, și omul trândav va flămânzi. ¹⁶Cine păzește porunca își păzește viața; cine disprețuiește căile lui va muri. ¹⁷Cine este darnic cu săracul îi împrumută Tatălui nostru, și Tatăl nostru îi va răsplăti fapta. ¹⁸Disciplinează-ți fiul cât mai este nădejde, și nu-ți îndrepta inima spre pieirea lui. ¹⁹Omul iute la mânie trebuie să-și plătească pedeapsa; căci dacă îl scapi, va trebui să o faci iarăși. ²⁰Ascultă sfatul și primește disciplina, ca să te înțelepțești în zilele ce vor veni. ²¹Multe sunt planurile în inima omului, dar sfatul Tatălui nostru este cel ce va rămâne în picioare. ²²Ceea ce se dorește la un om este dragostea statornică, și mai bun este săracul decât mincinosul. ²³Frica de Tatăl nostru duce la viață, și cine o are se odihnește mulțumit, neatins de rău. ²⁴Leneșul își vâră mâna în blid și nici măcar nu o duce înapoi la gură. ²⁵Lovește-l pe batjocoritor, și cel simplu se va face chibzuit; mustră-l pe omul priceput, și el va câștiga cunoaștere. ²⁶Cine își lovește tatăl și își alungă mama este un fiu care aduce rușine și ocară. ²⁷Încetează să mai asculți învățătura, fiule, și te vei rătăci de la cuvintele cunoașterii. ²⁸Un martor netrebnic își bate joc de dreptate, și gura celor răi înghite nelegiuirea. ²⁹Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori, și loviturile pentru spinările nebunilor.