Isaia 33

33 ¹Vai de tine, nimicitorule, care n-ai fost nimicit; tu, trădătorule, pe care nimeni nu te-a trădat! Când vei isprăvi de nimicit, vei fi nimicit; când vei înceta să trădezi, vei fi trădat.

²Tatăl nostru, ai milă de noi; nădăjduim în tine. Fii puterea noastră în fiecare dimineață, mântuirea noastră în vreme de necaz. ³La tunetul glasului tău fug popoarele; când te ridici, se risipesc neamurile. ⁴Prada ta este strânsă cum strânge lăcusta; ca roiurile de lăcuste, oamenii se năpustesc asupra ei.

⁵Tatăl nostru este înălțat, căci locuiește în înălțime; a umplut Sionul de judecată și de neprihănire. ⁶El va fi temelia neclintită a vremurilor tale, o bogăție de mântuire, înțelepciune și cunoaștere; teama de Tatăl nostru este comoara Sionului.

⁷Iată, vitejii lor strigă pe străzi; solii păcii plâng cu amar. ⁸Drumurile sunt pustii; călătorii au pierit de pe cale. Legământul este rupt, cetățile lui sunt disprețuite, nimeni nu mai este prețuit. ⁹Țara jelește și se ofilește; Libanul este rușinat și se veștejește; Saronul a ajuns ca pustiul, iar Basanul și Carmelul își scutură frunzele.

¹⁰„Acum Mă voi scula”, zice Tatăl nostru, „acum Mă voi înălța, acum Mă voi ridica. ¹¹Voi zămisliți pleavă, nașteți paie; suflarea voastră este un foc ce vă va mistui. ¹²Popoarele vor fi arse până la cenușă, ca spinii tăiați și aruncați în foc. ¹³Ascultați, voi care sunteți departe, ce am făcut; iar voi care sunteți aproape, recunoașteți puterea Mea.”

¹⁴Păcătoșii din Sion sunt îngroziți; un tremur îi cuprinde pe cei nelegiuiți: „Cine dintre noi poate locui lângă focul mistuitor? Cine dintre noi poate locui lângă flăcările veșnice?” ¹⁵Cel ce umblă în neprihănire și vorbește ce este drept, care disprețuiește câștigul din asuprire și își ferește mâna de luarea de mită, care își astupă urechile la uneltirile de vărsare de sânge și își închide ochii ca să nu vadă răul, ¹⁶acela este cel ce va locui pe înălțimi, al cărui adăpost vor fi întăriturile munților; pâinea îi va fi dată, iar apa nu-i va lipsi.

¹⁷Ochii tăi îl vor vedea pe împărat în frumusețea lui; vor privi o țară care se întinde în depărtare. ¹⁸Inima ta va cugeta la groaza de odinioară: „Unde este cel ce număra? Unde este cel ce cântărea birul? Unde este cel ce număra turnurile?” ¹⁹Nu vei mai vedea poporul acela obraznic, un popor a cărui vorbire este prea ciudată ca s-o pricepi, care se bâlbâie într-o limbă pe care nu o poți înțelege.

²⁰Privește Sionul, cetatea sărbătorilor noastre! Ochii tăi vor vedea Ierusalimul, o locuință liniștită, un cort care nu va fi mutat, ai cărui țăruși nu vor fi smulși niciodată și ale cărui funii nu se vor rupe nicicând. ²¹Dar acolo Tatăl nostru, în măreția lui, va fi pentru noi un loc cu râuri largi și pâraie, pe care nicio galeră cu lopeți nu poate merge și niciun vas puternic nu poate trece. ²²Căci Tatăl nostru este judecătorul nostru, Tatăl nostru este dătătorul nostru de lege, Tatăl nostru este împăratul nostru; el ne va mântui.

²³Frânghiile tale atârnă slăbite: nu pot ține catargul la locul lui, nici nu pot ține pânza întinsă. Atunci se va împărți o pradă bogată, și chiar șchiopii vor căra prada. ²⁴Și niciun locuitor al Sionului nu va zice: „Sunt bolnav”; poporului care locuiește acolo i se va ierta păcatul.