Isaia 14

14 ¹Căci inima Tatălui nostru se va îndura de Iacov; îl va alege din nou pe Israel și îi va așeza în țara lor. Străinul li se va alătura și se va alipi de casa lui Iacov. ²Popoarele îi vor lua și îi vor duce la locul lor, iar casa lui Israel îi va stăpâni ca robi și roabe în țara Tatălui nostru. Îi vor lua prizonieri pe cei ce i-au luat prizonieri și vor stăpâni peste asupritorii lor.

³În ziua în care Tatăl nostru îți va da odihnă de durerea ta, de frământarea ta și de truda grea la care ai fost silit, ⁴vei rosti cântarea aceasta de batjocură împotriva regelui Babilonului: Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat furia lui! ⁵Tatăl nostru a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor, ⁶care lovea popoarele în mânie cu lovituri necurmate, care stăpânea neamurile cu furie, printr-o prigoană neîncetată. ⁷Tot pământul se odihnește în liniște; oamenii izbucnesc în cântări. ⁸Chiar și chiparoșii se bucură de tine, și cedrii Libanului: „De când ai fost doborât, niciun tăietor de lemne nu se mai suie împotriva noastră.” ⁹Mormântul de dedesubt s-a stârnit ca să te întâmpine la venirea ta; stârnește duhurile ca să te salute, pe tine, pe toți cei ce au fost căpetenii ale pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți cei ce au fost regi ai neamurilor. ¹⁰Toți îți vor răspunde: „Și tu ai ajuns tot atât de slab ca noi! Ai ajuns la fel ca noi! ¹¹Fastul tău a fost coborât în mormânt, împreună cu sunetul harpelor tale; viermii îți sunt așternuți ca pat sub tine, iar viermii îți sunt acoperământ.” ¹²Cum ai căzut din cer, Luceafăr de dimineață, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, care doborai neamurile! ^a a v12 Luceafărul căzut îl cunoscuse pe Tatăl nostru și îl respinsese, încercând să ia locul Tatălui nostru în loc să-și primească propriul loc ca făptură pe care a făcut-o Tatăl nostru. ¹³Tu ai zis în inima ta: „Mă voi sui la cer; îmi voi înălța tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu; voi ședea pe muntele adunării, în marginile cele mai îndepărtate ale nordului. ¹⁴Mă voi sui mai presus de înălțimile norilor; mă voi face asemenea Celui Preaînalt.” ¹⁵Dar tu ai fost coborât în mormânt, în adâncimile cele mai îndepărtate ale gropii. ¹⁶Cei ce te văd se vor uita țintă la tine și se vor minuna: „Oare acesta este omul care făcea pământul să tremure, care zguduia împărățiile, ¹⁷care făcea lumea ca un pustiu și îi dărâma cetățile, care nu-și lăsa prizonierii să se întoarcă acasă?” ¹⁸Toți regii neamurilor se odihnesc în slavă, fiecare în mormântul său; ¹⁹dar tu ești aruncat afară, departe de mormântul tău, ca o ramură disprețuită, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, care se coboară la pietrele gropii, ca un hoit călcat în picioare. ²⁰Tu nu vei fi pus în mormânt împreună cu ei, pentru că ți-ai nimicit țara, ți-ai ucis poporul. Să nu mai fie pomenită niciodată sămânța celor răi! ²¹Pregătiți măcelul pentru fiii lui din pricina nelegiuirii părinților lor, ca să nu se ridice să stăpânească pământul și să umple fața lumii cu cetăți.

²²„Mă voi ridica împotriva lor, zice Tatăl oștirilor cerești, și voi nimici din Babilon numele și rămășița, odrasla și urmașul, zice Tatăl nostru. ²³O voi face sălaș al ariciului și bălți de apă și o voi mătura cu mătura nimicirii, zice Tatăl oștirilor cerești.”

Ce a hotărât Tatăl

²⁴Tatăl oștirilor cerești a jurat: „Cu adevărat, cum am gândit, așa va fi, și cum am hotărât, așa se va împlini. ²⁵Îl voi zdrobi pe asirian în țara mea și îl voi călca în picioare pe munții mei; jugul lui se va lua de pe ei și povara lui va fi luată de pe umărul lor. ²⁶Acesta este planul hotărât împotriva întregului pământ și aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile. ²⁷Căci Tatăl oștirilor cerești a hotărât, și cine poate strica aceasta? Mâna Lui este întinsă, și cine o poate întoarce?”

Când a murit regele Ahaz

²⁸În anul morții regelui Ahaz a venit prorocia aceasta: ²⁹Nu te bucura, tu, întreagă Filistie, că s-a frânt nuiaua care te lovea; căci din rădăcina șarpelui va ieși o năpârcă, și rodul ei va fi un șarpe zburător și înfocat. ³⁰Cei mai săraci dintre săraci vor paște în siguranță, și cei nevoiași se vor culca fără teamă; dar îți voi ucide rădăcina cu foamete, și aceasta îți va nimici rămășița. ³¹Gemi, poartă; strigă, cetate; topește-te de frică, tu, întreagă Filistie! Căci din nord vine un fum, și niciun ostaș nu rămâne în urmă în rândurile lui. ³²Ce răspuns se va da solilor neamului? „Tatăl nostru a întemeiat Sionul, și în el își găsesc adăpost cei necăjiți ai poporului său.”