Moabul cade într-o noapte
Moabul este nimicit într-o singură noapte, iar capitolul este în mare parte sunetul acestui lucru: capete rase, plâns pe acoperișuri, fugari urcând drumul în lacrimi. Inima profetului însuși strigă pentru ea. Nu se oferă nicio salvare; se promite și mai mult.
15 1O prorocie despre Moab. Într-o noapte, Ar-Moabul este distrus, nimicit; într-o noapte, Chir-Moabul este distrus, nimicit. 2Se suie la templu și merg la Dibon, pe înălțimi, ca să plângă; peste Nebo și peste Medeba se tânguie Moabul. Orice cap este ras de tot, orice barbă este tăiată. 3Pe străzile lui se îmbracă în haine de jale; pe acoperișuri și în piețe toți se tânguie, topindu-se în lacrimi. 4Hesbonul și Elealeul strigă; glasul lor se aude până la Iahaț. De aceea ostașii înarmați ai Moabului strigă tare; sufletul lui tremură în el. 5Inima mea strigă pentru Moab; fugarii lui fug până la Țoar, la Eglat-Șelișia. Urcă suișul Luhitului plângând pe drum; pe calea spre Horonaim scot un strigăt de prăpăd. a a v5 Chiar și în timp ce cade judecata, însăși inima Tatălui strigă pentru Moab — durerea lui se întinde spre un popor din afara lui Israel, tânjind și după ei. 6Apele Nimrimului au secat cu totul; iarba s-a uscat, verdeața s-a dus, nu mai rămâne nimic verde. 7De aceea își duc peste pârâul sălciilor bogăția pe care au agonisit-o și ceea ce au strâns. 8Căci strigătul a înconjurat ținutul Moabului; tânguirea lui ajunge la Eglaim, tânguirea lui ajunge la Beer-Elim.
9Apele Dimonului sunt pline de sânge, dar voi aduce încă și mai mult peste Dimon — un leu peste cei scăpați ai Moabului, peste cei ce rămân în țară.
