Adăpost pentru cei izgoniți
Refugiații Moabului se zbat ca un cuib risipit și li se spune să se adăpostească la umbra Sionului, unde li se întinde un tron al iubirii legământului. Dar mândria Moabului este laudă goală, iar rugăciunile lui pe înălțime nu vor izbuti. Tatăl nostru a vorbit; profetul plânge totuși.
16 1Trimiteți mieii stăpânitorului țării, din Sela prin pustiu, spre muntele fiicei Sionului. 2Ca niște păsări speriate, ca un cuib risipit, așa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului. 3Dă sfat; fă dreptate; fă-ți umbra ca noaptea în toiul amiezii. Ascunde-i pe cei izgoniți; nu-l trăda pe fugar. 4Să locuiască la tine cei izgoniți ai mei, Moabule; fii un adăpost pentru ei împotriva nimicitorului. Când asupritorul nu va mai fi, când pustiirea va fi încetat și cei ce calcă în picioare vor fi pierit din țară, 5atunci un tron va fi întărit în dragoste statornică și pe el va ședea în credincioșie, în cortul lui David, unul care judecă, caută dreptatea și se grăbește să înfăptuiască neprihănirea. 6Am auzit de trufia Moabului — cât de trufaș este — de îngâmfarea lui, de mândria și de furia lui; lăudăroșenia lui este deșartă. 7De aceea să se bocească Moabul pentru Moab; să se bocească toți. Jeliți, cu totul zdrobiți, după turtele de stafide ale Chir-Haresetului. 8Căci ogoarele Hesbonului se vestejesc, și vița Sibmei; stăpânitorii neamurilor au doborât mlădițele ei alese, care ajungeau până la Iaezer și se rătăceau în pustiu; lăstarii ei se întindeau și treceau peste mare. 9De aceea plâng cu plânsul Iaezerului pentru vița Sibmei; vă ud cu lacrimile mele, Hesbonule și Eleale, căci peste rodul vostru de vară și peste secerișul vostru a căzut strigătul de luptă. 10Bucuria și veselia sunt luate de pe câmpul roditor, iar în vii nu se mai cântă cântări, nu se mai înalță chiote. Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri; am pus capăt strigătelor. 11De aceea inima mea geme ca o liră pentru Moab, iar lăuntrul meu pentru Chir-Heres. a a v11 Inima Tatălui nostru geme chiar și pentru Moab — durerea lui ajunge la fiecare popor pe care îl atinge judecata lui. 12Și când Moabul se va înfățișa, când se va istovi pe înălțime și va veni la sanctuarul său ca să se roage, nu va izbândi. b b v12 O „înălțime” era un altar de pe vârful unui deal, folosit pentru închinare și jertfe păgâne.
13Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Tatăl nostru despre Moab în trecut.
14Dar acum Tatăl nostru a vorbit: „În trei ani, ca anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, în ciuda mulțimii lui celei mari; iar rămășița va fi foarte puțină și neputincioasă.”
