Un cuvânt împotriva Babilonului
Oștile care se adună pe munți sunt chiar ale Tatălui nostru, chemate împotriva Babilonului. Ziua descrisă este crudă: stele întunecate, inimi topite, prunci uciși, nicio milă. Podoaba împărățiilor sfârșește ca ruine unde urlă făpturile pustiei.
13 1Prorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amoț.
2„Ridicați un steag pe un deal pleșuv; strigați-le, faceți-le semn cu mâna ca să intre pe porțile celor de seamă. 3Eu însumi am poruncit celor sfințiți ai mei; i-am chemat pe războinicii mei ca să-mi împlinească mânia—cei ce tresaltă în măreția mea.”
4Ascultați—un vuiet pe munți, ca al unei mari mulțimi! Ascultați—huietul împărățiilor, al neamurilor adunate laolaltă! Tatăl oștirilor cerești adună o oaste de luptă. 5Vin dintr-o țară îndepărtată, de la marginile cerurilor—Tatăl nostru și armele mâniei lui—ca să nimicească tot pământul. 6Văitați-vă, căci ziua Tatălui nostru este aproape; vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. a a v6 „Ziua Domnului” este numele dat de proroci zilei de socoteală a Tatălui nostru. Judecata Lui izvorăște din aceeași inimă care îi iubește pe copiii lui — apărându-i, punând capăt la ceea ce îi nimicește. 7De aceea orice mână slăbește, și orice inimă de om se topește. 8Sunt cuprinși de groază; junghiuri și chinuri îi apucă; se zvârcolesc ca o femeie în durerile nașterii. Se uită unul la altul cu groază, cu fețele aprinse. 9Iată—vine ziua Tatălui nostru, necruțătoare, cu urgie și mânie aprinsă, ca să prefacă pământul într-o pustie și să-i nimicească pe păcătoșii de pe el. 10Stelele cerurilor și constelațiile lor nu-și vor mai da lumina; soarele se va întuneca la răsăritul lui, și luna nu-și va mai revărsa lumina.
11„Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirea lor; voi pune capăt trufiei celor mândri și voi doborî mândria tiranilor. 12Voi face pe oameni mai rari decât aurul curat, și neamul omenesc mai rar decât aurul din Ofir. 13De aceea voi clătina cerurile, și pământul se va zgudui din locul lui, din pricina urgiei Tatălui oștirilor cerești, în ziua mâniei lui aprinse.”
14Ca o gazelă hăituită, ca niște oi fără păstor care să le adune, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în țara lui. 15Oricine va fi găsit va fi străpuns, și oricine va fi prins va cădea ucis de sabie. 16Pruncii lor vor fi zdrobiți înaintea ochilor lor; casele le vor fi jefuite și nevestele le vor fi necinstite.
17„Iată—îi stârnesc pe mezi împotriva lor, pe cei care nu pun preț pe argint și nu-și găsesc plăcerea în aur. b b v17 Mezii au fost un puternic imperiu antic din nord-vestul Iranului, aliat mai târziu cu Persia pentru a cuceri Babilonul. 18Arcurile lor îi vor doborî pe tineri; nu vor avea milă de prunci; nu se vor îndura de copii.”
19Iar Babilonul, podoaba împărățiilor, mândria și fala babilonienilor, va fi ca Sodoma și Gomora când Tatăl nostru le-a nimicit. 20Nu va mai fi locuit niciodată, nici sălășluit din neam în neam; niciun arab nu-și va întinde cortul acolo, niciun păstor nu-și va odihni turmele acolo. 21Ci fiarele pustiei se vor culca acolo, iar casele lor se vor umple de vietăți care urlă; acolo struții își vor face locuința, și țapii sălbatici vor zburda. 22Hienele vor urla în cetățuile lui, și șacalii în palatele lui de desfătare. Vremea ei este aproape, și zilele ei nu se vor mai lungi.